Trei scenarii prin care pariul electoral al lui Macron, după pierderea alegerilor europene, ar putea merge prost - Politico

Marele pariu al lui Macron după pierderea alegerilor europene de către partidul său s-ar putea întoarce împotriva sa, scrie Politico. În scenariul ideal al lui Macron, tabăra prezidenţială beneficiază de pe urma luptelor interne de pe stânga şi de lipsa de impuls pe dreapta. 

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

Franţa s-a trezit luni în ceaţă după o noapte de agitaţie politică care a pus ţara într-o perioadă de incertitudine de câteva săptămâni. Duminică seară, la scurt timp după ce primele proiecţii arătau că Rassemblement National (RN), de extremă dreapta, a câştigat alegerile europene din Franţa cu un avans de peste 15 procente, preşedintele francez Emmanuel Macron a anunţat că va dizolva parlamentul şi va convoca alegeri anticipate. Alegătorii se vor îndrepta din nou spre urne în mai puţin de trei săptămâni, iar după turul de scrutin din 7 iulie va fi aleasă o nouă Adunare Naţională.

"Franţa are nevoie de o majoritate clară, în calm şi armonie", a declarat Macron în timp ce se adresa naţiunii duminică seară. De la realegerea sa din 2022, preşedintele francez s-a luptat să guverneze fără o majoritate în Adunarea Naţională. Liderul centrist merge pe o încercare de a reactiva preşedinţia sa neconvingătoare, întinzând ramuri de măslin către forţele moderate din stânga şi din dreapta în încercarea de a recrea forţa de atracţie centristă care a alimentat ascensiunea sa la putere în 2017.

În scenariul ideal al lui Macron, tabăra prezidenţială profită de luptele interne din stânga şi de lipsa de avânt din dreapta pentru a-i atrage de partea sa pe parlamentarii demisionari şi pentru a obţine locuri suplimentare în Adunarea Naţională. Dar, cu popularitatea extremei drepte la un maxim istoric, manevra lui Macron s-ar putea la fel de uşor să se întoarcă împotriva sa şi să deschidă calea unor consecinţe fără precedent.

Politico prezintă trei scenarii posibile a ceea ce ar putea urma pentru Franţa:

Jordan Bardella, premier

Ceea ce a fost cândva de neimaginat nu mai pare de acum încolo chiar imposibil: în câteva săptămâni, guvernul Franţei ar putea fi condus de extrema dreaptă pentru prima dată în istoria modernă.

În cazul în care RN va obţine majoritatea absolută, Emmanuel Macron ar fi efectiv obligat să numească în funcţia de prim-ministru pe unul dintre liderii lor, probabil Jordan Bardella - preşedintele RN, care tocmai şi-a condus tabăra la victorie în alegerile europene.

Macron nu are nicio obligaţie constituţională de a face acest lucru, dar dacă ar refuza, guvernul desemnat s-ar confrunta probabil cu un vot de neîncredere, ceea ce ar face imposibilă guvernarea acestuia şi l-ar forţa efectiv pe preşedinte să numească un guvern în conformitate cu majoritatea din parlament. RN l-a desemnat pe Bardella drept "candidat" pentru postul de prim-ministru, a anunţat luni vicepreşedintele partidului, Sébastien Chenu.

RN deţine în prezent 88 de locuri în Adunarea Naţională şi ar trebui să ajungă la 289 pentru a deţine majoritatea absolută. Sarcina de a deţine puterea va fi complicată, dar nu imposibilă: un sondaj comandat la începutul acestui an de partidul conservator Les Républicains (LR) şi dezvăluit revistei franceze L'Obs arăta că RN ar câştiga între 243 şi 305 locuri în cazul unor alegeri anticipate.

Blocaj total

Cu 250 de parlamentari din 2022 - la câteva zeci de deputaţi distanţă de o majoritate absolută - guvernul lui Macron a trăit sub ameninţarea constantă a unui vot de neîncredere în ultimii doi ani. În ceea ce priveşte legislaţia cheie, inclusiv reforma extrem de nepopulară a sistemului de pensii, preşedintele şi premierul său au folosit instrumente constituţionale pentru a trece legislaţia fără un vot în parlament.

Cu o extremă dreaptă în creştere şi cu posibilitatea unei noi alianţe de stânga, viitoarele alegeri ar putea duce la o Adunare Naţională şi mai divizată, fără perspective de a forma o majoritate clară. Într-o ţară în care coaliţiile sunt rareori construite dincolo de liniile ideologice, durerea de cap a guvernării ar putea merge din rău în mai rău.

"Ar fi existat o altă cale, cea a unei coaliţii", a declarat luni, într-un interviu, Yaël Braun-Pivet, preşedintele Adunării Naţionale şi membră al coaliţiei pro-Macron. "Preşedintele a decis în mod conştient că această cale nu există. Iau act de această decizie", a spus ea.

Macron şi-a declarat în repetate rânduri disponibilitatea de a forma o coaliţie guvernamentală cu Les Républicains - o alianţă care ar fi dus la o majoritate absolută în parlament - sperând că schimbarea sa spre dreapta va face ca acest lucru să devină o posibilitate. Dar partidul conservator a respins în mod repetat încercarea preşedintelui şi, duminică seara, era încă hotărât să candideze sub propriile culori la viitoarele alegeri.

Iese Macron din scenă

Într-un sistem politic centrat în jurul preşedintelui, se va pune în mod inevitabil problema responsabilităţii proprii a lui Macron în actuala criză, dacă pariul său electoral se va întoarce împotriva sa. În 1969, după ce a pierdut un referendum, preşedintele Charles de Gaulle, strămoşul actualei Republici Franceze, şi-a prezentat demisia, citind rezultatele votului ca pe o dezaprobare personală.

În acest moment, nu se discută despre demisia lui Macron, iar un consilier al preşedintelui a declarat că intenţia şefului de la Elysee atunci când a convocat alegeri anticipate a fost în totalitate de a câştiga. "Sunt singurul care nu riscă nimic", a declarat Macron, citat de cotidianul francez Le Monde.

Nu este clar dacă sfârşitul preşedinţiei lui Macron ar însemna sfârşitul carierei sale politice: deşi preşedintele francez nu ar putea candida pentru un al treilea mandat consecutiv, la 46 de ani, el ar mai avea timp în faţă pentru a încerca o a treia candidatură la un moment ulterior. (Între timp, sunt vacante şi funcţiile de conducere la nivelul Uniunii Europene - n.r.).

De asemenea, incertitudinea politică din jurul situaţiei actuale l-ar putea determina pe Macron să folosească pe deplin amploarea puterilor oferite executivului de Constituţia franceză, slăbind şi mai mult rolul legislativului.

"Clasa politică se bazează acum foarte mult pe urgenţă, un legislativ blocat ar putea împinge executivul să îşi folosească în continuare puterile sub acest pretext", a declarat profesorul de drept constituţional Lauréline Fontaine. "Ar putea merge în ambele sensuri: fie Macron va avea o frâu şi mai liber - ceea ce cred că este ceva pe care ar putea miza -, fie situaţia politică devine complet îngheţată", spune Fontaine.