Generaţia Pierdută, episodul 10: Copilul nimănui şi-a regăsit bunicul

Are nume de americancă, dar în vene îi curge sânge românesc! Veronica trăieşte peste ocean de 20 de ani, de când a fost adoptată dintr-un orfelinat din Brăila. Nu şi-a uitat ţara, şi nici mama. Îşi spune Viorica, învaţă limba română şi vrea să-şi vadă familia naturală.

• Cât ar putea veni factura la energie în funcţie de câte grade sunt setate în locuinţă

Are nume de americancă, dar în vene îi curge sânge românesc! Veronica trăieşte peste ocean de 20 de ani, de când a fost adoptată dintr-un orfelinat din Brăila. Nu şi-a uitat ţara, şi nici mama. Îşi spune Viorica, învaţă limba română şi vrea să-şi vadă familia naturală. 

Dar cea care i-a dat viaţă o respinge. Singurul care o aşteaptă cu braţele deschise e bunicul ei, Viorel. Cel care i-a dat numele şi care a îmbătrânit cu regretul că şi-a pierdut nepoata

În mâna bunicului Viorel, se derulează o viaţă întreagă. Destinul nepoatei lui, Viorica. 20 de ani pierduţi şi recuperaţi acum doar prin fotografii.

E nepoata pe care n-a strâns-o niciodată în braţe. Mama ei renunţat la ea din primele zile de viaţă. Înainte s-o dea spre adopţie în Statele Unite, bunicul i-a dat numele lui. Americanii au numit-o Veronica Magreta. Au crescut-o peste ocean, cu personaje Disney, sărbători americane şi cântece în limba engleză.

Dar visul american nu i-a înăbuşit glasul sângelui românesc. Când a crescut, Veronica şi-a recuperat numele primit în România: Viorica Culea. Şi a învăţat să spună "te iubesc" în limba ei maternă.

Viorica Culea s-a născut în 1994, în Brăila, după nouă luni în care mama ei a ţinut sarcina ascunsă. De ruşine şi de gura lumii, mama Vioricăi a părăsit-o în spital. Chiar dacă bunicul ar fi vrut s-o crească. Copilul nimănui, Viorica a ajuns apoi la orfelinat. Aici, între pereţii reci din care au rămas doar ruine, şi-a petrecut primele 15 luni din viaţă.

Dintre zecile de copii abandonaţi, Viorica a fost cea mai norocoasă. A fost aleasă de doi americani care veniseră în România să adopte. Aşa a ajuns în Statele Unite.

Pe când Viorica îşi începea noua viaţă în Michigan. la Brăila, bunicul ei îmbătrânea măcinat de regrete: "Eu am zis de când s-a născut că această copilă când o împlini anii, o să ne caute", spune bunicul

Şi aşa a fost. În urmă cu 5 ani, Viorica a început să-şi caute mama naturală. Când a găsit-o pe cea care i-a dat viaţă, Viorica a mai primit o lovitură: un răspuns sec şi un refuz categoric din partea ei.

Viorica aşteaptă în fiecare zi un semn de la mama ei. Între timp, învaţă română, ca să-i poată spune ce are pe suflet. E o lecţie incredibilă de iertare şi de răbdare.

Viorel e acum, de la distanţă, şi tată şi mamă pentru Viorica. În Statele Unite, ea s-a îndepărtat de părinţii adoptivi şi trăieşte singură în casa bunicii. A făcut facultatea de Arte, a înfiinţat un grup al copiilor români adoptaţi, iar acum scrie o carte despre viaţa ei. Şi visează să vină în vizită în România. Copilul nimănui şi-a găsit drumul în viaţă. Şi drumul spre casă.