"Nu mai există tristețe, nu mai există rău. Voiam să rămân”. O tânără de 27 de ani a călătorit prin viața de apoi, în timp ce se afla pe masa de operație, în Franța

Ce există dincolo de moarte? Unde ajungem atunci când se sfârșește viața? Există viață de apoi? Sunt întrebări la care oamenii încă mai caută răspuns. Sunt unii care l-au aflat deja după ce au experimentat moartea clinică.

• "Efectul Cîrstoiu" înainte de alegerile prezidenţiale. PSD şi PNL se îndreaptă spre o coliziune frontală: alegerile locale, test în cursa pentru Cotroceni

Chloe a avut o experiență aproape de moarte, în 2014, la vârsta de 27 de ani, în timp ce era supusă unei intervenții chirurgicale sub anestezie generală. Experiența, recunoaște recent tânăra care a vrut să o povestească și altora, a schimbat-o dramatic. Un „dar”, dar și „o povară” care a rupt-o de unii dintre cei apropiați.

Călătorie spre viața de apoi

O lumină puternică precum „toți sorii din galaxie”, „o stare de bine incredibilă”, senzația de a fi în afara corpului dar, în același timp, de a fi „cu adevărat acasă pentru prima dată”. Când vorbește despre experiența ei în apropierea morții, Chloe nu ezită. Amintirea este „vie, vibrantă”. Tânăra avertizează, însă, că este imposibil de găsit un vocabular adecvat pentru a descrie prin ceea ce a trecut, „pentru că nu este comparabil cu ceea ce știm”.

Chloe a trăit această experiență pe 18 noiembrie 2014. Atunci, avea doar 27 de ani și descoperise mai multe celule maligne ale papilomavirusului. Din comoditate, a ales anestezia generală pentru operația de scurtă durată la care trebuia să fie supusă. „Atâta timp cât o faci, ai putea la fel de bine să nu suferi”, zâmbește ea astăzi. Intervenția nu este lungă și are loc în regim ambulatoriu într-un spital din Seine-et-Marne.

Medicul anestezist îi cere să numere până la 10, își pierde cunoștința înainte de a ajunge la acest număr. Apoi își recapătă cunoștința, dar habar nu are cât timp a trecut. Mai presus de toate, ea se găsește „într-o stare diferită”, își dă seama „de absența corpului ei fizic” ceea ce o face să înțeleagă cât de greu cântărește zilnic gravitatea pământului. „Nu mai există tristețe, nu mai există rău”. Mai mult, lumina „trimite radiații pline de iubire”. Valorile spațiului și timpului chiar au dispărut, „este conștiință pură”, descrie ea. „Este foarte destabilizator”. Și chiar dacă ideea că moartea ei i-ar răni pe cei dragi, este ceva trecător, gândul este înlocuit rapid de o certitudine: vor fi bine. „Am vrut să rămân”, mai spune tânăra de 30 de ani, potrivit Le Parisien.

Dar realitatea o ajunge din urmă. Sentimentul de a fi trasă cu brutalitate este însoțit de revenirea durerii. Trezirea este în lacrimi. „Totul mi s-a părut mai plictisitor, mai opac. În mod ciudat, prezentul mi s-a părut mai puțin real decât ceea ce am experimentat”, își amintește Chloé. Trecerea de la o stare la alta este un adevărat șoc. Toate certitudinile sale despre viață sunt spulberate.

La spital nu se face niciun comentariu cu privire la cursul procedurii. Cu greu se menționează o „trezire ușor dificilă”. Primul ei instinct este să încerce să raționalizeze, pentru că până atunci era unul dintre cei care nu credeau în viața de apoi. „Pentru mine, după moarte, este neantul”, insistă ea.

O transformare radicală

Pentru că anturajul său nu este foarte receptiv, poate conta pe un partener „inteligent”, deschis și „dotat cu sensibilitate artistică”, dar foarte pragmatic și nu prea pasionat de subiect. Familia este marcată înainte de toate de scepticism, unii caută cu orice preț o explicație medicală, alții pur și simplu nu vorbesc despre asta. Cu prietenii ei, Chloe a întâmpinat neînțelegeri și judecăți. Mulți nu mai sunt lângă ea astăzi. Recunoaște că experiența a schimbat-o radical. „Și mă transform mereu, m-a marcat cu un fier fierbinte”. Chloe de astăzi își evocă cu ușurință greșelile din trecut: „Eram consumeristă, nu eram o persoană rea, dar nu eram foarte conștientă. Eram mult mai impulsivă și mai nervoasă. Acum se află în recalificare profesională, pentru a fi mai în concordanță cu valorile ei”. Își amintește și de câteva prejudecăți care acum i se par foarte îndepărtate. „Râdeam de oamenii care făceau yoga și am crezut că meditația este pentru oamenii naivi”. Acum le practică asiduu pe amândouă.

Experiența din apropierea morții a avut un alt efect: tânăra de 30 de ani este cuprinsă de o sete de cunoaștere care, și astăzi, este încă nepotolită. Foarte curând după operație, ea a început să se intereseze de filozofie, a căpătat plăcere pentru muzica clasică, a învățat să cânte la chitară și la pian, a devenit pasionată de astronomie și fizica cuantică.

În timp ce urmărea teme științifice pe internet, tânăra dă peste o conferință care evocă experiențe în apropierea morții. Ea descoperă mărturii și înțelege că asta a trăit. Dar nu se mulțumește cu atât. Vrea validare științifică. Chloe apelează la Spitalul Universitar din Liège, al cărui Centru pentru creier studiază fenomenul. Echipa medicală concluzionează că experiența ei îndeplinește criteriile pentru o experiență în apropierea morții.

Din această experiență, pe care o descrie atât „o povară”, cât și „un dar frumos și puternic”, Chloe a învățat o lecție: „Nu îmi mai este frică de moarte, dar asta nu înseamnă că vreau să vină”.