SPECIAL! Octavia Geamănu, prima lecţie de scrimă

Ei bine, pe vremea când eram mică, îmi plăcea să mă cred D'Artagnan. Mă luptam cu toate pernele din casă. Numai mama ştie câte pene-a aspirat în perioada mea de cavalerism. Eh, anii au trecut. Eu cavaler nu m-am făcut

• Alertă la Budapesta după ce Dunărea s-a revărsat. Sâmbătă atinge punctul maxim, iar apoi pericolul se mută în România

Ei bine, pe vremea când eram mică, îmi plăcea să mă cred D'Artagnan. Mă luptam cu toate pernele din casă. Numai mama ştie câte pene-a aspirat în perioada mea de cavalerism. Eh, anii au trecut. Eu cavaler nu m-am făcut

Dar asta nu m-a împiedicat să iau prima lecţie de scrimă. Mai precis de sabie. Un sport elegant, care nu-ţi pune doar mintea la contribuţie ci şi muşchii corpului. 

În scrimă se folosesc trei arme: sabia, floreta şi spada. Şi cu fiecare dintre ele, se lucrează într-un alt fel. Sabia se ţine cu vârful în sus, iar cu ea se loveşte doar de le brâu în sus.

Gama variată de mişcări specifice, loviturile şi împingerile rapide efectuate din poziţia de gardă sunt desfăşurate pe un spaţiu limitat.

Moliere spunea că scrima e arta de a lovi fără a fi lovit. Dar, pentru a învăţa cum să nu fiu lovită, trebuie să învăţ să lovesc.

Teoria e bună, doar că pe mine partea practică mă interesează mai mult.