Cei trei odioși
De Bogdan Alecsandru la 24.03.2021, 12:27
Știința de carte
Dacă m-ar fi întrebat cineva înainte de 2020 ce cred despre educația din România, răspunsul ar fi fost același: vor s-o distrugă. Curios este, totuși, că cei care fac asta zilnic prin deciziile lor necalculate sunt tocmai din meseria aceasta atât de nobilă și demnă, aceea a dascălilor. Nici măcar n-aș numi-o meserie pentru că nu cred că există ceva mai înălțător în paletarul muncii decât să înveți pe altul ce și cum să facă pentru a ieși din neștiință. Iar când vine vorba de copii, pe care îi iei de la 3 ani, la grădiniță, ori ulterior la 6, la clasa pregătitoare, satisfacția pe care o simți ca educator și învățător este, după părerea mea, enormă. Este, așadar, educația, un domeniu care ridică societatea? Singurul. Nimic nu e mai important în viața unui om decât “să știe”.
Știința de carte este unica modalitate prin care o societate poate progresa. Cu profesorul alături, nu cu laptopul sau tableta, cu cartea parcursă pagină cu pagină, nu cu filmul ca ecranizare dramatică, cu științele exacte explicate cu tact, nu cu fotografii trimise pe grupul colegilor de clasă sau, mai nou, pe platformele digitale care adună informații nu pentru binele copiilor ci pentru a-i targeta pe ei și pe părinții lor din punct de vedere comercial. Doar nu aveți impresia că marile corporații nu mai pot de grija copiilor noștri. Și mai ales să îți ofere și o platformă în mod gratuit. Tot ce-i gratuit are un preț ulterior, iar acela-i comportamentul utilizatorului. Într-o familie vor fi minim 3 cumpărători de ceva, orice.
O nouă zi
Înainte de orice, dimineața este un moment al înnoirii. Dimineața te trezești ca să parcurgi nu doar o nouă zi, ci ca să descoperi, mai ales când ești copil – și asta am observat încă de când la rândul meu îmi opream alarma ceasului la 6.45, ce oferă lumea și poți adulmeca măcar o parte din ce e în jur.
Toată informația aceasta obținută natural te va ajuta mai târziu să faci alegeri, să nu greșești atunci când stabilești ce e bine și ce-i rău, să își croiești un drum profesional, să te îndrăgostești, să construiești pentru tine și familia ta ulterioară. Și dacă dimineața înnoirii este acompaniată zilnic de un tutore educațional, atunci lucrurile sunt și mai bune. Singur n-o să reușești.
Ai să știi să aduni, să scazi, să citești, să îți descoperi talente artistice, să știi dacă merită să stai lângă un om pentru că-i deștept și poți învăța ceva de la el sau lângă un idiot pe care-l poți duce pe drumul bun al învățării. Să știe și el ceva ca să se descurce în viață.
Nu, n-am fost vreun elev eminent atunci când am fost în școală. Nici la facultate nu am fost vreodată primul, nici când am urmat cursuri post-universitare, ori când m-am educat individual făcând cursuri pe care le-am plătit sau le-am urmărit cu nesaț, doar ca să aflu, să știu și să îmi folosească la un moment dat. Am fost autodidact doar din clipa în care am simțit că pot să mă rup de cei care m-au tras de mânuță pentru a mă duce pe drumul cunoașterii, nu al deznădejdii. Curiozitatea m-a făcut mereu să vreau cât mai mult din diferite domenii pentru ca atunci când sunt întrebat să nu fiu un ignorant. Iar socializarea, atât de blamată astăzi de frica unei boli contagioase peste care vom trece, fără doar și poate, m-a ajutat să nu devin un sociopat, așa cum se încearcă cu toate puterile în ziua de astăzisă fie transformată o întreagă generație. O generație sociopată, care acceptă orice și care nu are o problemă în a-i fi reprimate libertățile și drepturile. Un exemplu de drept reprimat este dreptul la învățătură. Articolul 32 din Constituția României.
Avocații lor, ai celor din această generație, lipsesc cu desăvârșire. Fie că vorbim despre preșcolari, elevi de ciclu primar, gimnazial sau liceal, apărarea lipsește. Asociațiile care ar trebui să îi protejeze bagă capul în pământ ca ulterior să primească și ei vreun titlu onorific sau cine știe ce avantaj. Legea, deși le este favorabilă copiilor, este dată la o parte pentru altfel de interese, care nu au legătură cu buna funcționare a educației individului.
Realitatea
Sunt mai puțin de 24 de ore de când structura anului școlar a fost modificată absurd de cei care nu au nici cea mai mică legătură cu realitatea. Elevii mai mari sunt puși în ipostaza în care nu știu exact ce au de învățat pentru Evaluarea națională, dacă respecta termenul prescris de lege, dacă Bacalaureatul va avea loc în modul clasic sau dacă materia programată poate fi respectată. De ce cred asta, deși există niște promisiuni? Tocmai a fost modificat orarul școlar de pe o zi pe alta! De ce aș crede ce spune ministrul? Oameni buni, unii dintre elevii de acum au de gând să învețe mai departe, poate la Universități de top din Europa, pentru că sunt buni și pentru că Educația, pentru ei și familiile lor, este cel mai important lucru din dezvoltarea intelectuală, care va deveni, să sperăm, și o profesie, un succes.
Cei mai mici sunt amețiți de pauzele lungi și dese, de vacanțele inventate pentru a masca incompetența autorităților în a lua măsuri exact acolo unde trebuie când vine vorba de limitarea pagubelor aduse de un virus necunoscut în 2019, dar foarte bine cunoscut în 2021 – sper că după 1 an și jumătate, aproape, nu mai există vreo autoritate care își pune întrebări patetice despre cum se manifestă covidul, deși s-ar putea să greșesc și de sus în jos neștiința să fie skill necesar la angajare.
Da, se închid școlile pentru a masca lipsa de idei, reacție și atitudine. Da, se ia curentul în educație pentru că Puterea este prost înțeleasă și folosită împotriva cetățeanului, care are așteptări și căruia îi este ciopârțită zilnic libertatea. Iar rezultatul va fi dramatic.
Da, magazinele mari sunt deschise și restricțiile sunt inexistente acolo. De câte ori v-a fost refuzată prezența într-un supermarket sau mall? ...exact.
Părinții, care lucrează majoritatea, nu știu ce se vor face, cum vor proceda, ce soluții ar putea inventa pentru a avea sub supraveghere picii care nu trebuie să umble la aragaz și la prize când vor fi lăsați singuri acasă de la vârste fragede, sau cărui necunoscut vor deschide ușa. Ferească Dumnezeu! Să n-aud scuza cu concediul plătit de stat, că nu stă în picioare. Dacă firma la care lucrați vă oferă posibilitatea “work from home” nu va putea să vă ofere concediul decontat de la stat. Dar explicați-mi și mie cum un angajat call-center va putea răspunde și la apeluri și va putea și să-și protejeze copilul în același timp de pericolele din casă? Sau să îi/le monitorizeze activitatea la școala online, spre exemplu. Sau să îi interzică să se uite la televizor acolo unde nu este cazul pentru vârsta pe care o are. Munca-i muncă, joaca-i joacă.
Cred că Educația este o valoare sfântă de care nu trebuie să ne atingem decât pentru a o finanța, pentru a investi în ea și pentru a culege roadele. Educația alături de cultură și sănătate sunt principalii piloni de dezvoltare ai unei țări cu idealuri mari. Iar idealurile mari se nasc din oameni care gândesc ”mare”. Sunt convins, din păcate, că cel puțin în acest moment nu avem, printre cei care iau decizii, nici măcar un individ care să gândească așa. Să privească Educația ca o prioritate, să facă orice pentru a nu se atinge nimeni de ce-i sfânt cu ea și să ofere predictibilitate și încredere într-un sistem de care oricine a avut Puterea vreodată, în ultimii 30 de ani, a uitat.
Așadar, cine sunt cei 3 odioși care au stricat și ce mai era bun? Lista e deschisă, dar topul e amar cu siguranță.
Citește mai mult pe www.baol.ro
