Copiii nu sunt bine

• Vortex polar peste România. Iarna se reîntoarce în forță cu răcire accentuată, ploi, lapoviță şi ninsori, inclusiv în Bucureşti

Se bat la școală, se umilesc sau își fac rău singuri. Incapabili să-și recunoască și gestioneze trăirile copleșitoare. Copiii nu sunt bine deloc. Sunt furioși pentru timpul pierdut, pentru tot ce a fost altfel din martie 2020 si până azi și trebuie ealfabetizați în socializare și reacții. Aici suntem după taifunul COVID.

După orice război sau criză, urmează o perioada de depresie socială. Oamenii, încordați în suferință și nevoia primară de a supraviețui, se relaxează, dar pierd din vedere sensul și ajung pradă deznădejdii. La ce bun atâta suferință? Copiii sunt cei care nu au instrumentele necesare și resursele "să traducă" ce se întâmplă. Așa că fac față cum se pricep.

Bătăi, reacții disproporționate, sinucideri. Este o epidemie de suferință în rândul unor generații ce vor rămâne marcate dacă nu facem acum ceva. 

Copiii nu sunt bine. Nu au cum să fie altfel: au auzit atâtea despre boală și moarte că o parte din inocență le-a dispărut brutal. Au avut responsabilități peste puterile lor și peste puterile omenești uneori: să poarte măști, să nu se atingă, să nu împartă, să nu dea boala mai departe. După o avalanșă de "nu-uri", au devenit triști, deprimați, anulați, suspicioși, gata de luptă, apatici, greu de stăpânit. 

Copiii nu sunt bine și pentru că noi, cei maturi, nu suntem mulți bine. Am fost, la rândul nostru, depășiți, anxioși, i-am protejat prea mult sau poate prea puțin, ne-am prefăcut sau am fost prea sinceri, i-am ignorat sau am crezut că sunt mai puternici decât sunt. Sunt doar copii. Iar bullying-ul, furia, felul în care se pedepsesc și îi pedepsesc pe ceilalți e strigătul prin care ne spun în fiecare zi că nu sunt bine.