Dansul pinguinului
"Mă fraţâlor, cu chiu cu vai, să urcă și Veta mea în trin" - cine nu își amintește, oare, savuroasele scenete care, deşi din ecranele alb-negru, ne colorau revelioanele de dinainte de 89?
De Cristina Oprea la 01.12.2020, 20:23
Ridicolul era doar de suprafaţă. Un ridicol nejignitor. Fără carte, personaje aidoma celor din poveștile lui Nea Mărin nu treceau mai departe de sufrageria din care porneau, parcă într-un apogeu al existenței lor, spre Capitală sau orașele luminate.
O revoluție cât un univers a răsturnat lumea pe care o cunoșteam. Astăzi, o privim pe Veta încurcată în paşi de defilare, chiar de ziua națională. De la petrecerile de partid își amintește pașii bine. Și, întocmai unui amărât cu piciorul amputat pe care memoria îl păcălește că membrul-fantomă încă îl doare, Veta se trezește dansând ţanțoș o învârtită moldovenească.
Dansul pinguinului s-a trezit în memoria musculară și o mână pe doamna prefect interimar precum mâinile iscusite ale maestrului păpuşar mânuiesc sforile de care e legată marioneta scălâmbăiată.
Cu chiu cu vai, Veta pune stăpânire pe întreaga ţărișoară. Din goana noastră după pâinea de mâine, aproape că nu mai vrem sa știm ce blesteme avem de tras pentru a răbda replicarea necontrolată a Vetei. Am obosit și ne apasă lehamitea pe umeri.
Ne permitem uneori să nu ne amintim vremurile când o altă Veta ne-a promis, de la înălțimea cocului său blond, că circulația pe drumurile patriei va fi deconcesionată. Iar atunci când am lăsat-o pe Veta să se urce în trenul greșit, a confundat o țară cu alta și a uitat numele gazdei ce i-a deschis ușa.
E vremea să ne amintim, însă. Ne apropiem de ziua în care, ca o palmă peste obrazul gros, le putem spune Vetelor din întreaga țară unde le e locul. Și "nu vă pierdeți optimismul, oameni, nici de-ați crăpa", vorba lui Marin Sorescu.
