Florin Cîţu, premier: „Nu mănânc pâine, nu ştiu preţul”. Declaraţii din ţara lui 1%, ţara celor care ne conduc

• Reportaj Observator de la Ierusalim. Imagini din interiorul Sfântului Mormânt, cel mai important loc al creștinătății: "Pe această piatră arde Sfânta Lumină"

Dacă nu ştiaţi în ce ţară trăim, premierul României ne-a lămurit pe deplin. Întrebat de un reporter cât costă o franzelă, premierul ne-a dat decisiva. „Nu mănânc pâine, nu ştiu preţul”. Când cei care te conduc mănâncă doar cozonac, nu ai cum să te aştepţi că vor înţelege pe deplin realitatea unei ţări. 

Aroganţa premierului merge mai departe. „Nu merg cu trenul, merg cu avionul”.

Apoi insistă. „Am văzut ieri nişte cifre foarte interesante, cum mai mult de 1 la sută dintre angajaţii din România au un salariu mai mare de 3 000 de euro net, cum creşte ponderea celor care au salarii mai mari de 1 000 de euro, ceea ce înseamnă că România nu mai este o ţară cu salarii mici.”

Când te plimbi de la Guvern la sediul de partid, iar în ţară mergi cu elicopterul sau în coloane oficiale ce depăşesc ameţitor muritorii de rând care se târăsc ore întregi în trafic, sigur că vezi doar 1% din realitate. Aia care îţi convine.

Când stai mai mult în Bucureşti sau în bule cu un standard de viaţă mediu spre înalt, mânânci kale şi bei bere artizanală, e firesc să ai impresia că românii au salarii mari şi o duc bine. 

Când vorbeşti doar cu o mână de corporatişti cu funcţii de conducere şi n-ai intrat în viaţa ta într-o fabrică deţinută de astfel de companii să afli de la muncitorii de rând ce salarii minunate au, sigur că percepţia asupra lumii şi vieţii este grav limitată. 

În privinţa salariilor, îl contrazice chiar un ministru din propriul cabinet. Raluca Turcan de la Muncă spune că „în sectorul privat avem 1.400.000 de oameni declaraţi cu salariul minim. Acei oameni trăiesc în situaţii aproape identice cu unii care sunt dependenţi de ajutorul social.” Iată definiţia: bunăstării: să munceşti pe brânci şi să rămâi sărac lipit. Aşa că discursul de moară stricată că bugetarii au salarii prea mari, este culmea ipocriziei. Nu cei care lucrează la stat au, per total, salarii nesimţite, ci privaţii au fost lăsaţi, guvernare după guvernare, să ofere salarii de mizerie ca în lumea a treia. 

“Salariile şi preţurile sunt legate de cerere şi ofertă, nu de intervenţia Guvernului”, continuă premierul declaraţiile mirobolante. Păi atunci la ce mai avem nevoie de Guvern, domnule Cîţu? Punem un CEO în frunte şi ne lăsăm la mâna capitalului. Am aflat de mult pe pielea noastră că statul nu se bagă şi ar fi bine să ne descurcăm singuri în jungla economiei de piaţă. Acum doar aţi confirmat în clar: Guvernul nu poate face nimic decât să asiste neputincios la cum dictează alţii regulile în funcţie de profit şi la explozia de preţuri. Iar şeful Guvernului doar merge la festivaluri şi se uită cu ochelari de cal la categoria preferată de 1%. 

Viaţa are prostul obicei de a-ţi da nişte lecţii. Şi va veni vremea când domnul Cîţu va ieşi din România lui aseptică şi arogantă şi se va confrunta cu cealaltă Românie de 99%. Va afla atunci şi cât de mult costă să nu ştii cât costă o pâine. 

”Ne îndreptăm spre o economie liberală. O economie liberală este o economie care creează oportunităţi pentru toţi români, creăm investiţii, creăm oportunităţi pentru ca oamenii care astăzi lucrează pe salariul minim, după aceea să meargă pe un salariu mai mare”. După aceea când? Când probabil ţara va avea un alt premier, cu alte promisiuni şi aroganţe.