Generația cu cheia de gât versus generația sub cheie

• Alege ce urmează! Tu eşti liderul! Marcel Ciolacu, candidatul PSD la alegeri, faţă în faţă cu Alessandra Stoicescu de la ora 19:30, la Antena 1
• Platforma care a prezis victoria lui Donald Trump scrie despre cine va câştiga alegerile în România. Clasamentul Polymarket

Și dacă tot vorbeam de gât, ai voștri copii se plâng cumva că-i doare? Sau spatele? Coloana? Umerii? Le trosnesc articulațiile? Că al meu le are pe toate...

Îmi aminteam, zilele trecute, de noi la vârsta lor. Generația de sacrificiu, cum ni s-a spus, la un moment dat. Îmi aminteam ce drame se nășteau în micile apartamente, încălzite cu reșouri, din blocurile comuniste. Cum nu știa mama ce să-mi facă, să mă mai țină și în casă, la teme, în loc să bat maidanul toată ziua, să joc Frunza și să sar elasticul. Cum se albea la față, când mă prindea că mă dau peste cap, agățată de bara bătătorului de covoare și striga la mine, de la etaj: “Dă-te jos imediat! Să nu-mi vii cu capul spart acasă!”

Și-mi tot amintesc toate astea, de vreun an încoace. Un an în care mi-am suspinat în gând, de atâtea amar de ori: “Ce n-aș da...”

Fi-miu este în clasa a noua. A dat admiterea în pandemie. Un examen cu o încărcătură uriașă, nesigur și haotic, cum nu a fost și nu va fi altul. Și-a luat rămas-bun de la prietenii din generală în perioadă de restricții. N-a avut vacanța glorioasă de proaspăt absolvent. În toamnă, și-a cunoscut colegii pe ecran. Fizic, o singură zi. Iar de atunci, stau toți acasă. Și zic din nou: “Ce n-aș da...”

Ce n-aș da să aibă măcar ce am avut eu, în generația mea de sacrificiu. Emoțiile de licean. Colegă de bancă. Primul chiul de la mate pentru prima plimbare în parc cu iubita. Primul patru la geografie pentru prima bere cu băieții. Primul concert cu gașca în aer liber. Prima noapte cu cortul, la mare. Primul sărut.

Ce n-aș da să-l doară gâtul de la baschet, nu de la statul în scaun, și ochii de la soare, nu de la calculator...

Dacă noi am fost generația de sacrificiu, ei sunt generația sacrificată. O generație întreagă ce riscă să umple spitalele în câțiva ani, cu probleme de coloană, de greutate, de vedere, de imunitate. O generație de tineri singuri, nesiguri, inadaptați, sensibili și anxioși. O generație cu măști pe suflete. 

Generația care stă de un an, cu gâtul strâmb, sub cheie.