Idoli și bivoli
De Gabriel Hizo la 17.04.2021, 13:10
V-a atras titlul, nu? D-aia l-am și scris. Mai aveam o variantă. Puteam să încerc idoli benevoli da’ cin’ să dea click pe așa ceva. Bine, eu vreau să scriu doar despre idoli da’ cine știe pană la coada textului (nu a bivolului) unde ajungem.
Da, e despre idoli că-n ultimele săptămâni e agitație mare la atelierul de reanimat și fabricat statui. Se topesc conștiințe poate-poate se remodelează, se cioplesc povești noi, se țes legende, se făuresc din nimicuri “minuni”, se iau la pilă și freză CV-uri și specializări doar-doar s-or potrivi-n zilele astea, se șurubăresc noi figuri, se iau pitici ratăciți prin grădina mare și se cer specificații în acord cu vremurile poate-poate iese din nimic de-un bust. Ce mai, muncă grea, marfă slabă, rezultate proaste, interese mari.
E chiar un fel de programul rabla la idoli. Se predau la tinichigii din PR ăia vechi și se iau la schimb idoli de unică folosință până se curăță grupul statuar de-a ratat misiunea și minunea și a dus magia pe câmpii.
Cumva e-n firea noastră ca oameni - nu ca români, sa nu vă aud, fiecare țară are-n măruntaiele mai ales social-media câțiva “minunați” - să găsim, la greu, câte o figură de care se ne agățăm, s-o învestim cu puterea de a rezolva ce ne doare, să investim speranțe, să-i găsim scuze, să-i vănâm pe necredincioși. E cumva tot în educația noastră de creștini să credem în minuni și sacrificii. Și de fiecare dată descoperim că Mesia a fost doar unul iar alții noi nu se mai fabrica. Partea proastă e că o parte din “Mesiii” rămân rătăciți în poveștile fabricate pentru ei și nu le curăță nimeni mizeria din cap. Că deh, pastile anti-providențiali nu-s pe toate gardurile și se dau cu prescripție doar după ce ai ajuns pe canapeaua cu povești.
De la câți idoli ratați în sus ne vine mintea la cap? Că văd că suntem gata să preluăm pe nemestecate noua serie de idoli. Nici măcar văd că nu ne prindem că-s idoli de-o ploaie pân’ s-o repara ultimului grup statuar pătat de păsările realitații, Veve-Moldovan. Ne aruncăm cu capu-nainte ba în câte o petiție online, ba în câte o poveste edulcorată despre cum nu știu cine, cândva, a semnat o hârtie care a deranjat mafia din sistem. Care mafie, cum se manifestă ea, ce a făcut mafia, habar nu avem. Rămâne doar sugestia că Robin Hood și Andrii Popa au urmași iar un Mesia nou-nouț, hybrid dacă nu tot electric, e pe drum.
Cum am ajuns aici? Asta-i ușor. Prin eterna competiție idolii mei “e mai tari” ca idolii tăi și-mpreună-i bat pe idolii noștri. Un concurs ușor de creat în etern ratatele guvernări din România. Ce, Ion Iliescu n-a fost și el un idol? La 70 la sută voturi și 3 mandate câștigate cu scor mare, vă e clar că a fost el idolul cuiva. N-avea el Facebook da’ nici n-a făcut scorurile alea din pragmatism electoral rural. Cineva tot a crezut în el iar acum râde la bancurile cu Ion cel nemuritor. De Băsescu nici nu mai zic că el e primul suit pe Facebook. A fost atât de bine fabricat că știu eu vreo doi de erau să dea în alcoolism numai să fie ca el. Ce s-a ales de ei? La oameni mă refer, idolii au pensie mare. Păi s-au înhămat la căruța altor idoli. Care-i cred bivoli, nu oameni.
Știți cum era meme-ul ală, nu? Fii ca Ion (nu Iliescu), nu fii bivol cu oamenii. Nu da cu copita-n oameni. Că poate se trezesc. Poate!
Mda, tot la bivoli am ajuns. Păi de la ei am plecat, de la idoli...
