No face, no name, no number

Da, e titlul unui cântec din adolescența mea. Dar ar putea fi denumirea unei propuneri legislative. Eu, una, cred că domnul care a spus că ar fi bine să nu mai avem adresa de domiciliu trecută în buletin n-are viziune, zău. Își limitează posibilitățile.

• Tânăr răpit cu duba din parcarea unui bloc din Bucureşti. DETALII la Observator 17:00, la Antena 1
• Craterul din Slănic are 15 m adâncime, cât un bloc de cinci etaje. Groapa ar fi trebuit să fie astupată azi-noapte, dar nici urmă de muncitori

Hai să ne gândim puțin mai departe: poza ce rost are? Poate că ținem la intimitatea noastră și nu vrem să ne apară figura pe un amărât de cartonaș laminat, da? La fel și numele. Păi și gedepereu' ăla ce păzește?

Cred că ar fi mult mai bine ca pe cartea de identitate să folosim pseudonime și câte un avatar. Dacă vrem. Dacă nu, nu folosim nimic. În fond, putem să facem așa cum fac unii pe Facebook: să ne punem un nume la mișto iar la poza de profil cățelul, un câmp de maci sau o fotografie cu actorul preferat. Ah, dar până și Facebook cere poză cu un act de identitate când ai vreo problemă cu contul. Niște înapoiați, domnule... Nici Zuckerberg n-a ajuns la nivelul nostru de digitalizare.

În fond, suntem cetățeni ai lumii, de ce să ne limităm la un nume și o adresă? Suntem ființe evoluate, nu ne reprezintă datele de identificare dintr-un document. Am putea pune acolo zodia. Sau asul de treflă. Sau o carte cu Păcălici. Doar că ultima variantă s-ar putea suprapune cu imaginea vreunui politician.