Patru locuri de rugăciune unde îl simți aproape pe Dumnezeu
De Octavia Geamănu la 27.04.2021, 13:53N-aș fi ce sunt fără Dumnezeu. Până la mamă și tată e El. Sunt într-un continuu proces de educare pentru a fi un om mai bun, mai altruist, mai, mai... E o lista lungă. Însă chiar și-așa, departe de imaginea omului evlavios, am curaj să mă așez în față Lui și-a Maicii Domnului și să mă rog să-mi fie aproape în călătoria asta. Sunt oameni care se apropie de Dumnezeu odată cu înaintarea în vârstă, ori cu apariția unei cumpene pe drumul vieții. Eu m-am născut cu credință în El și mi-a fost ușor să îi vorbesc mereu. E în ființa mea credința asta.
Cu bucurie vă spun, fără vreun dubiu: ne aude pe toți, indiferent de momentul în care ne aflăm. Iar dacă răspunsul primit nu e cel așteptat, e doar pentru că El știe întotdeauna ce e mai bine pentru noi. Să credeți! Atâta tot. Unul dintre locurile unde merg des e Mănăstirea Ghighiu. Recent renovată, arată ca un colț de Rai. Energia locului e fabuloasă. Iar Icoană Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului e copleșitoare.
M-am rugat enorm acolo și în perioada sarcinii, pentru că am avut unele complicații și era riscul să nu îl pot aduce pe lume pe băiețelul meu Andrei. Întotdeauna, indiferent de cât de greu îmi era, simțeam că va fi bine. Și-a fost. Un alt loc unde e imposibil să nu simți că nu suntem singuri pe lume e Mănăstirea dintr-un lemn din jud. Vâlcea. Prima dată am mers acolo în adolescență, cu părinții mei. Și de-atunci, nu există drum spre Tg-Jiu care să nu îmi poarte pașii într-acolo.
Da, există și în acel loc o icoană puternică, făcătoare de minuni, a Maicii Domnului. La fel, cu o energie copleșitoare. E aproape hipnotizantă. Uiți de tine în timp. Ultima dată am fost săptămâna trecută și nu mi-a venit să cred că am stat o oră și jumătate. Aveam impresia că trecuse cel mult o jumătate de oră. Icoana se află în Biserica de Piatră. Însă nu ezitați să urcați câteva trepte pe deal, unde vă așteaptă o bijuterie arhitecturală, Bisericuța din lemn de stejar în care nu încap mai mult de 5-6 persoane. Acolo e locul unde am primit răspunsuri la fiecare rugăciune. Continuu să trăiesc minunea de a ști că sunt auzită de fiecare dată când merg acolo.
Cine trece măcar o dată pe Valea Jiului, oricât de grăbit ar fi, să își tragă răsuflarea o vreme în Mănăstirea Lainici. Nici nu veți simți cum trece timpul. O să va simțiți eliberat de griji la plecare. Cine nu își dorește asta? :) În București, locul unde am simțit, la fel, că nu sunt singură, în diverse momente ale existenței mele, e Biserica Sfântul Gheorghe Nou, între Unirii și Universitate. Slujbele, porumbeii care și-au găsit casă acolo, felul în care cade lumina prin vitraliile ferestrelor, fac din acel loc unul aparte.
Sunt sigură că fiecare dintre voi, cei care citiți aceste rânduri, ați fost purtați de viață în locuri în care ați simțit prezența divină. M-aș bucura să îmi scrieţi câteva dintre aceste locuri. Cineva, undeva, sigur are nevoie să ajungă într-un astfel de loc. Poate unul care să-i fie aproape de casă. Cine știe, poate află despre El chiar azi, de aici.
Închei cu vorba profesorului meu de latină, dl Popa: “Ai grijă ce-ti dorești pentru că s-ar putea să primești.“