Pe căile complicate ale votului în democraţie

Jocuri de culise, emoţii, negocieri cu uşile închise şi telefoane pe linia roşie. Extremişti, conservatori, populari europeni, socialişti, toate pentru o funcţie - şefia Comisiei Europene. Cu o zi înainte de votul pentru Ursula von der Leyen la şefia Comisiei Europene, negocierile s-au încins. Toţi cer, toţi vor ceva la schimb pentru un vot. Aşa e în democraţie, dai-primeşti. Toţi câştigăm. Pe rând. 

• Prognoza meteo în Bucureşti pentru următoarele zile. Sunt aşteptate ninsori, vânt şi temperaturi negative

Calculul matematic e aşa: ca să câştige încă un mandat la Comisia Europeană, Ursula are nevoie de 361 de voturi. Teoretic, le-ar avea, pentru că din mandatele popularilor europeni, socialiştilor şi Renew ar strânge 401. Asta dacă ar vota toţi pentru ea. Şi aici începe jocul. Cu familia politică proprie, potrivit unor surse politice europene.

Italienii din EPP nu o votează, nici francezii. Se adaugă lor ceva nordici şi polonezi. Doar de aici ar lipsi 40 de voturi din 188 cât e promis. Nici socialiştii nu votează toţi cu ea. Şi la Renew sunt ceva probleme, de exemplu, partidul lui Macron din Renew nu prea va vota pro Ursula.

Primeşte în schimb câteva voturi de la "Verzi". Nu ar compensa suficient. Şi aici apare Meloni din Italia, care s-ar fi înţeles cu von der Leyen să îi dea voturi la schimb pentru un post de vicepreşedinte al Comisiei Europene şi un mandat de Afaceri Interne. Doar că asta ar însemna să facă pact cu extremiştii. Nu cu toţi, desigur, dar votul e la limită, cu emoţii.

Şi cum se întâmplă în astfel de situaţii, nume noi şi nume vechi apar în schemă. Am mai auzit de preşedintele României, Klaus Iohannis, care ar fi pregătit pentru un post înalt la Uniunea Europeană. Acum, surse politice europene îl aruncă iar în joc. Pe Iohannis, pe premierul grec şi pe cel croat. Fix înainte cu o zi de marea decizie a Parlamentului European.

Aşa e în democraţie şi noi suntem la ea acasă. De data asta, la Strasbourg.