Politica pumnului în gură. Marius Gîrlaşiu, despre scenele ireale din Parlament

În mai 1990, Ion Rațiu definea pentru români esența democrației: “Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine“. Abia ieșiți din bezna în care au rătăcit mai bine de patru decenii de comunism, românii au înțeles mai greu sau n-au înțeles deloc aceste cuvinte. 

• COD ROŞU de caniculă în 8 judeţe şi în Capitală. Unde vor fi resimţite peste 45 de grade

La 34 de ani distanță, urmașii Brătienilor s-au luat de la “prințipuri” și au transformat liberalismul într-o cafteală de bodegă. Smardoii și canibalii le-au arătat românilor calea cea dreaptă: un genunchi în gură și o mușcătură pe holurile Parlamentului - iată noua definiție a democrației originale. O smardoială grețoasă, demnă de luptele dintre clanurile interlope, o golănie politică în plină campanie electorală. Asta ne-a oferit domnul Dan Vîlceanu - fost ministru de Finanțe, fost ministru al Transporturilor, fost ministru al Proiectelor Europene. 

Crescut ca tânără speranță în PSD, fost lider al Tineretului Social-Democrat în Gorj, trecut apoi la PDL și, ulterior, în PNL-ul fuzionat cu stafia PD-ului de altădată - domnul Vîlceanu va fi, de acum înainte, “interlopul Spartacus” din politica românească. Vă amintiți, desigur, imaginile cu celebrul Spartacus din Ferentari, smardoiul cu smartphone și internet care chema mascații la “revoluție” și cafteală. Doar că dl. Vîlceanu nu este un cetățean oarecare. Domnul acesta - aprig la mânie și degrabă vărsătoriu de sânge - a fost ministrul de Finanțe al României. A avut banii și bugetul țării pe mână, a jonglat cu taxele și impozitele plătite de cei care n-au dat în viața lor un pumn sau vreun genunchi în gură. Domnul Vîlceanu a pozat, o vreme, în liberalul curat, de modă nouă. Prieten la cataramă cu fostul premier Florin Cîțu, dl. Vîlceanu a fost unul dintre puținii liberali care au refuzat vasalitatea PNL în fața stâpânilor din Coaliție. Dl. Vîlceanu a fost dat afară din partid după ce a îndrăznit să voteze împotriva Guvernului Ciolacu la rocada premierilor. Urmașii Brătienilor n-au acceptat actul de dizidență și l-au executat rapid, pentru liniștea Coaliției și stabilitatea țării. Pentru dl. Vîlceanu era, însă, un titlu de glorie - să fii sacrificat pe altarul liberalismului pentru “tupeul” de a-l jigni pe fratele Ciolacu. Așa a ajuns dl. Vîlceanu din ditamai ministrul de Finanțe - un simplu “pițigoi” care urlă de pe margine, vorba dlui. Ciolacu - cel care se lăuda recent că a scos PNL-ul din mocirlă și mizerie. Rămas pe dinafară, cu câteva luni înainte de alegerile parlamentare, dl. Vîlceanu și-a pierdut mințile și a aplicat în politică refrenul popular “pumnii mei minte nu are”. Așa a călcat Spartacus din Oltenia pe urmele unor "gânditori" celebri precum George Simion, Daniel Ghiță sau Diana Șoșoacă. 

Cât despre dl. Roman, fruntașul PNL din Alba, el nu a fost niciodată vreun “fecior” liberal curat ca lacrima. De data asta, dl. Roman a stat la primire și a încasat-o, regulamentar, în plină figură. După scenele ireale din Parlament - desprinse parcă din luptele în cușcă - ar fi chiar interesantă o probă de cafteală în plenul reunit al Camerei și Senatului. Să știe tot românul cine e mai tare în valori și principii liberale. Spartacus din Oltenia, șeful de galerie - frate cu huliganii sau urmașa Anei Pauker din era rețelelor de socializare. Altfel, de unde să știm noi cine ar fi mai potrivit să păzească banii țării? Un genunchi în gură, un croșeu de dreapta și o mușcătură cu dinții înfipti în beregata rivalului politic - iată CV-ul unui politician de modă nouă. Altfel, Parlamentul României nu e neapărat spitalul de nebuni, nu e chiar ferma animalelor, ci mai degrabă oglinda unei părți importante a societății noastre. 

Vestea proastă e că populismul, extremismul si golănia de bodegă câștigă adepți în România zilelor noastre. Rațiunea si argumentele nu prea mai contează în politica românească. De la cuvintele lui Ion Rațiu am ajuns, cumva, după 34 de ani, la primele picături de sânge vărsate într-o răfuială de cartier pe scena politică. Și urmează o nouă generație de parlamentari odată cu alegerile din decembrie. Winter is coming.