Preşedintele Iohannis a sesizat CCR asupra Legii privind organizarea administrativă a teritoriului României

Klaus Iohannis a trimis Curţii Constituţionale, luni, o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii, privind organizarea administrativă a teritoriului României.

• Cât ar putea veni factura la energie în funcţie de câte grade sunt setate în locuinţă

Preşedintele Klaus Iohannis a trimis Curţii Constituţionale, luni, o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României, apreciind că actul normativ este neconstituţional în ansamblul său.

Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României a fost trimisă de Parlament preşedintelui în vederea promulgării la data de 11 iulie 2018.

În opinia şefului statului, prin modul în care a fost adoptată, precum şi prin conţinutul normativ, legea dedusă controlului de constituţionalitate contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5), precum şi ale art. 61 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 75 din Constituţie.

Distinct de modificările propuse de iniţiator şi adoptate de Camera Deputaţilor, în calitate de primă Cameră competentă, în cadrul procedurii legislative derulate la nivelul Senatului, în calitate de Cameră decizională a fost introdus un nou articol 10, cu următorul conţinut: „Se interzice orice modificare a limitelor teritoriale ale judeţelor, oraşelor, comunelor şi satelor care are ca scop sau efect schimbarea ponderii cetăţenilor aparţinând minorităţii naţionale în unitatea administrativ-teritorială în cauză, precum şi afectarea drepturilor şi libertăţilor acestora, decurgând din Constituţie, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte”.

Potrivit expunerii de motive şi formei iniţiatorului, propunerea legislativă a fost iniţiată „având în vedere numeroasele modificări legislative intervenite din anul 1981 şi până în prezent, care au dus la modificări privind componenţa, denumirile şi statutul unităţilor administrativ-teritoriale şi ţinând cont că, în principal, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi chiar organizaţii neguvernamentale folosesc în activitatea curentă date cu privire la organizarea administrativ-teritorială a ţării”, impunându-se soluţionarea situaţiilor în care scrierea denumirii localităţilor se face incorect.

”Prin raportare la primul criteriu, cel al existenţei unor deosebiri majore de conţinut juridic, observăm că noul articol introdus în Camera decizională nu a fost discutat de Camera Deputaţilor şi nici nu se regăseşte în forma iniţiatorului. Mai mult, o astfel de modificare substanţială care vizează introducerea unei interdicţii pentru legiuitor de modificare a limitelor teritoriale ale unităţilor administrativ-teritoriale care determină modificarea ponderii cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale nu are nicio legătură cu aspecte care ţin de actualizarea denumirilor acestor unităţi administrativ-teritoriale şi nici cu actualizarea prevederilor din Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României. Fiind o modificare distinctă atât faţă de scopul iniţiatorului, cât şi de dispoziţiile dezbătute de prima Cameră competentă, pentru respectarea principiului bicameralismului era necesar ca asupra unei astfel de modificări să se pronunţe şi Camera Deputaţilor”, se arată în sesizare.

Separat de această modificare substanţială, în procedura de legiferare derulată la nivelul Senatului au fost introduse alte două amendamente, modificându-se art. II şi Anexa din lege.

Preşedintele subliniază că modificarea adusă în Senat şi introducerea unor prevederi care vizează cu totul alte aspecte decât cele avute în vedere de iniţiator şi dezbătute de Camera Deputaţilor încalcă principiul bicameralismului.

”Prin art. unic pct. 7 din legea dedusă controlului instanţei constituţionale se introduce art. 10 ce reglementează interdicţia modificării limitelor teritoriale ale unităţilor administrativ-teritoriale care au ca scop sau efect schimbarea ponderii cetăţenilor aparţinând minorităţii naţionale în acea unitate, precum şi afectarea drepturilor şi libertăţilor acestora. În opinia noastră, această normă excedează obiectului de reglementare a legii criticate şi contravine normelor de tehnică legislativă referitoare la unicitatea reglementării în materie potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Astfel, art. I pct. 7  din lege nu putea fi integrat în conţinutul normativ al legii criticate, întrucât obiectul de reglementare a acestor dispoziţii analizate prin raportare la obiectul legii criticate diferă în mod esenţial”, se mai arată în sesizare.

Totodată, potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 24/2000: „Titlul actului normativ cuprinde denumirea generică a actului, în funcţie de categoria sa juridică şi de autoritatea emitentă, precum şi obiectul reglementării exprimat sintetic”. În jurisprudenţa constituţională s-a reţinut că „în lipsa unor dispoziţii generale ale legii care să orienteze reglementarea, obiectul acesteia este dat chiar prin titlu” (Decizia nr. 1/2014). În cazul legii criticate, titlul legii este cel care califică obiectul de reglementare a legii, se mai precizează în document.

Art. 120 alin. (2) din Constituţie - ce reglementează principiile de bază ale administraţiei publice locale – prevede: „În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii minorităţii naţionale respective în scris şi oral în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu serviciile publice deconcentrate, în condiţiile prevăzute de legea organică.”.

”Ţinând seama şi de dispoziţiile art. 120 alin. (2) din Constituţie, modificarea limitelor teritoriale ale unităţilor administrativ - teritoriale face obiectul reglementării Legii nr. 215/2001, iar nu al Legii nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României, cele două acte normative având obiecte de reglementare diferite. Legea nr. 215/2001 reglementează regimul general al autonomiei locale, precum şi organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, în timp ce Legea nr. 2/1968 are ca obiect organizarea teritoriului în unităţi administrativ-teritoriale. Având în vedere argumentele menţionate mai sus, considerăm că prin faptul că în conţinutul normativ al legii deduse controlului de constituţionalitate au fost introduse norme ce excedează obiectului de reglementare a legii criticate, aceasta încalcă dispoziţiile art. 1 alin (5) din Constituţie în componenta sa privind cerinţele de claritate şi previzibilitate a legii”, susţine preşedintele.

În opinia sa, aând în vedere că prin legea criticată se intervine legislativ asupra întregului conţinut normativ al actului supus modificării, se impunea - ca în acord cu dispoziţiile art. 61 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 - să fie adoptată o nouă reglementare, cu consecinţa abrogării Legii nr. 2/1968. Din această perspectivă, dispoziţia de republicare prevăzută la art. III din cuprinsul legii criticate este, practic, fără obiect, întrucât între legea de modificare şi forma republicabilă este identitate de conţinut normativ, singura diferenţă fiind de ordin tehnic-legislativ. Aşadar, soluţia legislativă cuprinsă în legea dedusă controlului de constituţionalitate nesocoteşte normele de tehnică legislativă şi, prin aceasta contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.

La art. I pct. 3 din legea dedusă controlului de constituţionalitate, prin art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 2/1968 se modifică definiţia legală a oraşului şi a municipiului. Considerăm că termenii utilizaţi şi aspectele luate în considerare pentru definirea acestor unităţi administrativ-teritoriale prezintă neclaritate. Simpla utilizare a adjectivului „mare”, respectiv a gradului de comparaţie mai „mare” drept criterii, fără indicarea unui termen de referinţă, generează riscul unei aplicări subiective, arbitrare, a legii, ceea ce determină o imprevizibilitate a aplicării normei, contrar exigenţelor de claritate a legii prevăzute de art. 1 alin.(5) din Constituţie, astfel cum au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, se mai arată în sesizare.

Art. I pct. 7 din legea criticată introduce un nou articol, art. 10, cu următorul cuprins: „Se interzice orice modificare a limitelor teritoriale ale judeţelor, oraşelor, comunelor şi satelor care are ca scop sau efect schimbarea ponderii cetăţenilor aparţinând minorităţii naţionale în unitatea administrativ-teritorială în cauză, precum şi afectarea drepturilor şi libertăţilor acestora, decurgând din Constituţie, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte”.

Potrivit art. 131 din Legea nr. 215/2001, prevederile art. 19, art. 39 alin. (7) şi ale art. 76 alin. (2) - (4) sunt aplicabile şi în cazul în care, din diferite motive, după intrarea în vigoare a prezentei legi, ponderea cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale scade sub procentul prevăzut la art. 19. Totodată, potrivit art. 22 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001: „Delimitarea teritorială a comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor se stabileşte prin lege. Orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora se poate efectua numai prin lege şi numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective prin referendum, care se organizează potrivit legii.”

”Din coroborarea acestor două norme, rezultă că populaţia dintr-o unitate administrativ-teritorială îşi poate manifesta voinţa cu privire la modificarea limitelor teritoriale ale respectivei unităţi, prin referendum. De asemenea, dispoziţiile constituţionale privind suveranitatea permit exprimarea voinţei unei comunităţi în raport cu necesităţile economice. (...) Aşadar, pe cale de interpretare, exigenţele constituţionale referitoare la  organizarea teritoriului, suveranitate şi autonomie locală nu permit instituirea unei interdicţii cu privire la exprimarea voinţei cetăţenilor dintr-o unitate administrativ-teritorială în ceea ce priveşte modificarea limitelor teritoriale ale acesteia. În plus, circumstanţierea unei astfel de interdicţii - prin raportare la un scop sau efect ce ar conduce la schimbarea ponderii cetăţenilor aparţinând minorităţii naţionale în unitatea administrativ-teritorială în cauză, precum şi la afectarea drepturilor şi libertăţilor acestora - este neclară şi imposibil de stabilit. Calificarea unei astfel de acţiuni prin raportare la un alt scop şi efect decât cel de delimitare teritorială, astfel încât aceasta să se înscrie în ipoteza interdicţiei este imposibil de realizat, nu este stabilită entitatea care va analiza scopul şi va constata efectul şi nu sunt prevăzute consecinţele încălcării acestei interdicţii. Din această perspectivă, norma criticată nu respectă cerinţele de claritate a legii, ceea ce contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie”, se mai arată în sesizare.

Preşedintele Iohannis solicită Curţii Constituţionale să admită sesizarea de neconstituţionalitate şi să constate că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României este neconstituţională, în ansamblul său.

Sursă: News.ro