Lumina e în oameni
“Ce peisaj superb aveţi aici”, le-am spus.
“Degeaba, dacă nu avem ce ne trebuie...”.
Între lumină şi întuneric, între speranţă şi resemnare… Aşa i-am găsit pe copiii din Balta Roşie, un cătun din Botoșani pe care, dacă îl cauți pe Google Maps, apare că e “permanent închis”. Ce înseamnă asta? Că puținii oameni care mai trăiesc acolo sunt rupți de lumea civilizată. Copiii din Balta Roșie nu doar că nu cresc în secolul vitezei, ci sunt la ani lumină de prezentul nostru, al tuturor celor care citesc acum aceste rânduri de pe un smartphone. Pentru ei, lumina vine doar de la soare. Nu au curent electric. Frigider, televizor sau maşină de spălat, toate sunt doar vise.
România mea a fost şi va rămâne mereu în Moldova, la Botoşani. Doar ca România mea e de fapt imaginea celor două lumi din țara asta, pentru care o iubim și care ne dezamăgește în același timp. E locul acela despre care la ştiri povestim des despre copii care abandonează şcoala, despre sărăcie, despre violenţă sau despre mame gravide minore. Și același loc în care eu am avut norocul să găsesc mentori care m-au format.
Pentru că Lumina e în oameni. O spun deja de câţiva ani la ceremonia Luminii Sfinte de la Ierusalim, acolo unde am simţit asta pentru prima oară. Mi-a demonstrat-o şi Papa Francisc, când m-a binecuvântat. Iar copiii din Moldova au lumina în suflet. Şi trebuie să mă credeţi pe cuvânt. Imaginaţi-vă cum bliţul de la telefon le ţine loc de lampă pentru temele de la şcoală, iar apusul este cel mai fericit loc de joacă pentru ei. Mai sunt puţini copii la şcoală şi la grădiniţă, dar mi-au promis că nu abandonează. Au învățat dur cea mai importantă lecție: că educația îi poate salva, iar un start bun la şcoală contează enorm.
Doar că mulţi copii din România mea sunt privați pe NEDREPT de acest DREPT prevăzut în Constituţie...
