30.000 de români pe care nimeni nu-i aude şi care trăiesc într-un univers închis. Cât de e greu pentru o persoană cu deficienţe de auz să-şi găsească un loc de muncă
Să nu poți auzi un pericol care poate veni spre tine sau să nu-ți poți striga problemele atunci când simți că nu mai poți, sunt doar câteva lucruri care îi trimit pe oamenii cu deficiențe de auz într-o lume a izolării. Se luptă zilnic să trăiască o viață normală. Dar cât de normală poate fi când la fiecare pas intervin obstacole? De la barierele societății, indiferența autorităților sau lipsa unor oameni specializați la care pot apela, viața de zi cu zi devine o cursă nedreaptă. În România sunt peste 30.000 de persoane cu deficienţe de auz, oameni care trăiesc într-un univers închis, prea puţin cunoscut de noi, cei care auzim.
De Eduard Marin la 14.05.2023, 08:45
De prea multe ori, dizabilitatea fizică vine la pachet cu frustrarea că cei din jur fie nu înţeleg, fie nu respectă omul de lângă ei. "Se simte discriminată de anumite persoane care aud în societatea noastră", spune mama Laviniei. Lavinia Chiţu are 31 de ani și s-a născut într-o familie în care ambii părinți sunt surzi. Aşa că a învăţat să comunice cu ei în felul lor. Şi a făcut din asta o misiune. Nu doar ca să-şi ajute părinţii, ci ca să fie sprijin pentru toţi cei care se află în aceeaşi situaţie. Acum e interpret autorizat în limbajul mimico-gestual.
Prea puţini angajatori le dau o şansă celor care nu aud
"Am început undeva pe la 12 ani, tati mi-a luat un pickup. I-am spus că îmi doream să aud muzică în casă. Când am pus pickup-ul am încercat să fac în limbajul semnelor. Țin minte că le-am tradus melodiile așa cum am putut eu, versurile, pentru că nu aveam vocabularul la fel de dezvoltat ca și acum. În momentul în care le-am tradus pur și simplu ai mei au început să plângă de emoție că au înțeles ce înseamnă melodiile lor", spune Lavinia Chiţu, interpret autorizat în limbajul mimico-gestual. Una din cele mai mari probleme ale persoanelor cu deficienţe de auz din România este găsirea unui loc de muncă.
Prea puţini angajatori le dau o şansă celor care nu aud. "În sistemul de stat, nu. Consideră că ei nu pot să muncească, mai bine au indemnizația respectivă și este suficient. Mi-aș dori că limba semnelor să fie o materie opțională în scoli, să învețe și noua generație și copiii sau adolescenții cum să comunice cu ei", spune Lavinia Chiţu, interpret autorizat in limbajul mimico-gestual. La nivel mondial, extrem de putine persoane cu deficit de auz cunosc limbajul semnelor, iar din aceasta cauza se formează o barieră între ei și ceilalți oameni, și care, totodată, îngreunează integrarea lor în societate.
Iar societatea nu ajută nici ea. Cei care nu aud se lovesc la tot pasul de blocaje. Şi de cele mai multe ori, e fie incompetenţă, fie indiferenţă. "Desi există o lege din 2020 care prevede obligativitatra instituțiilor să asigure interpreți pentru persoana surdă, care se duce să ceară informații, lucrul acesta nu se întâmplă în fapt. La orice spital te duci, dacă întrebi un interpret nu găsești", a declarat Florica Iuhas, lector universitar FJSC. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, există 466 de milioane de persoane cu pierderi de auz irecuperabile. 34 de milioane dintre aceștia sunt copii. Iar estimarea e că până în 2030 vor fi 630 de milioane de oameni cu pierderi auditive irecuperabile. Simptomele pot să apară chiar din primul an de viaţă. Iar la vârsta de 2 ani, copilul ar trebui să știe cam 50 de cuvinte, și să le poată asocia câte două, lucru care nu se întâmplă în cazul copiilor cu probleme de auz.
