Ce este stresul şcolar şi cum îi afectează pe elevi. Psihiatrii avertizează: Cei din anii cu examene sunt cei mai vulnerabili

Ideal ar fi ca cei mici să înveţe de plăcere sau din curiozitate. Însă mulţi o fac doar pentru note şi astfel ajunge să fie o linie extrem de fină între stres şi linişte.

• Trucul prin care apartamentele sunt vândute mai scump. Iancu Guda: "Cea mai mare capcană"

Stresul… cine nu se plânge de el în fiecare zi? Ne-am obișnuit să credem că este o problemă a adulților, dar realitatea este alta: stresul începe încă din copilărie. Stresul școlar apare din presiunea calificativelor, a examenelor și a așteptărilor venite din partea părinților sau profesorilor. Vorbim despre ore lungi de teme, meditații și tot mai puțin timp pentru relaxare. În loc să învețe din curiozitate, mulți copii simt că învață doar pentru note, iar acest lucru poate avea efecte negative. Cât de mult afectează stresul performanța?

Cum își pot da seama părinții că un copil suferă de stres școlar și ce pot face

Deşi s-au luat măsuri şi s-au dat legi în ultimii ani, copiii din România nu au scăpat nici de orele lungi de studiul individual, nici de meditaţii, nici de temele kilometrice. Iar presiunea de a lua anumite note este în continuare principala motivaţie a elevilor şi părinţilor.

"Stresul școlar poate să afecteze orice categorie de vârstă. În această perioadă, cei mai predispuși elevi în a dezvolta tulburări emoționale în legătură cu presiunea școlară sunt cei din anii cu examene", spune Bogdan Fiţiu, psihiatru pediatric.

Într-un univers şcolar în care valoarea fiecăruia se stabileşte în funcţie de rezultatele la teste şi evaluări, copiii uită ce înseamnă să înveţe cu plăcere sau pasiune. Aşa că elevii din anii terminali şi cei care încep un ciclu şcolar simt pe pielea lor stresul şcolar. 

"Părinții pot să observe iritabilitate, perioade de refuz școlar, perioade în care atenția și concentrarea scad, timp excesiv petrecut la teme, își doresc să stea până târziu pentru că vor să fie pregătiți", adaugă Bogdan Fiţiu, psihiatru pediatric.

În cazurile fericite în care efortul este răsplătit, copiii reuşesc să se adapteze volumului de muncă şi cerinţelor. Nu sunt însă deloc puţine cazurile în care dorinţa de a performa creează exact efectul invers. 

"Dacă nu avem nicio intervenție și dacă stresul devine accentuat, atunci pot apărea perioade de tristețe, depresie, anxietate, plâns excesiv, frică, atacuri de panică. Atunci când stresul este constant, riscul de a dezvolta o afecțiune din sfera emoțională este crescut", spune Bogdan Fiţiu, psihiatru pediatric.

În cazurile nefericite, la nevoia de a performa academic se adaugă şi transformările fireşti asociate pubertăţii sau adolescenţei sau, mult mai grav, o atitudine ostilă din partea profesorilor sau a colegilor. 

"Tulburările de anxietate pot avea ca debut perioadele de stres continuu la o perioada destul de mare momentul când trebuie să ajungem la specialist este atunci când observăm modificări destul de mari în comportamemntul copilului copilul refuză să mau poarticipe la acţiunile școlare, refuză să mai învețe", explică Bogdan Fiţiu, psihiatru pediatric.

Profesorii trebuie să fie, în aceste situaţii, partenerul părinţilor şi să le atragă acestora atenţia asupra schimbărilor pe care le sesizează la elevii lor. 

Gestionarea stresului școlar, o provocare atât pentru copii, cât și pentru părinți

Prevenția este cheia. Un program regulat de somn, o alimentație echilibrată și timp pentru relaxare pot reduce efectele stresului. Un aspect important este că o doză mică de stres poate fi motivantă – acest fenomen se numește eustres și îi ajută pe copii să fie atenți și să învețe mai bine.

Însă atunci când stresul devine cronic, se transformă în distres și afectează negativ concentrarea, memoria și sănătatea emoțională. La fel de important este sprijinul emoțional: copilul trebuie să știe că nu poate excela la toate materiile, că o notă nu îl definește și că poate cere ajutorul atunci când simte că nu mai face față.