Ce se poate ascunde în spatele energiei debordante a unui copil? Semnele care ar trebui să îi îngrijoreze pe părinți

Un copil energic este un copil sănătos, asta ne spuneau mereu bunicii. Şi ar putea fi unul din motivele pentru care părinţii tind să ignore semnalele care ar putea duce la diagnosticarea ADHD-ului. Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie este greu de diagnosticat tocmai pentru că simptomele ei sunt comune cu cele ale altor afecţiuni.

• ANIMAŢIE. Imagini apocaliptice chiar în ziua de Paşte: Natura s-a dezlănţuit cu furie şi a măturat totul în cale în mai multe localităţi din ţară

Pe scurt, energia debordantă a copilului poate fi de fapt o problemă, mai ales dacă observaţi ceva dificultăţi atunci când are de finalizat o sarcină la şcoală sau la grădiniţă. Care sunt principalele simptome ale tulburării de hiperactivitate şi ce ar trebui să facă părinţii atunci când le descoperă, aflăm din materialul următor. 

Semnele care ar trebui să îi îngrijoreze pe părinți

Hiperactivitatea, impulsivitatea şi neatenţia sunt cele mai importante simptome.

Mihaela Petrescu, psiholog: Cu greu copilul îşi poate stăpâni impulsurile, este tot timpul ca un motoraş, e dezorganizat şi nu se poate controla, nu are focus. ADHD este de fapt o tulburare a funcţiei executorii. Copilul nu are capacitatea să îşi internalizeze vocea sunt foarte uşor de distras. ADHD-ul nu este o problemă de intelgenţă. Copiii nu au probleme cu felul de a învăţa, ci au probleleme cu a face ceva cu ce au învăţat.

Un alt simtpom specific este dificultatea copilului de a se concentra la ceea ce are de făcut sau chiar în conversaţii.

Victorita Tudosie, psihiatru pediatru: Pare că e mai visător, pare că nu e atent când vorbim cu el, s-ar putea să tragă de timp când facem temele, nu reuşeşte să îşi menţină atenţia în sarcini cognitive, tocmai de aceea le evită. E un copil care face greşeli din neatenţie. Tocmai pe acelea pe care ştim că le ştie, le greşeşte fiindcă nu este atent.

Primele semne pot apărea şi în jurul vârstei de doi ani, dar atenţie: este mult prea devreme pentru un diagnostic, spun specialiştii.

Mihaela Petrescu, psiholog: Cel mai bine se vede când ei merg la şcoală. Nu pot să stea în bancă, nu pot să ducă sarcinile la bun sfârşit, vorbesc neîntrebati, se mişcă peste tot

Victorita Tudosie, psihiatru pediatru: Atunci ar trebui să ceară ajutor de specialitate- înseamnă un consult de psihiatrie complementat de o evaluare psihologică specifică cu nişte teste psihometrice pe care să putem să vedem scorurile obţinute de copil. În funcţie de rezultat stabilim planul de intervenţie avem pe de o parte intervenţia psihoterapeutică individuală, avem partea de consiliere a părinţilor legat de managementul comportamental în mediul familial, astfel încât să îşi dezvolte şi partea de atenţie şi partea de concentrare în sarcină.

Iar pentru asta, copiii ar trebui să aibă şi stimuli exteriori.

Mihaela Petrescu, psiholog: Ceasuri, să îl avertizeze, să îl tina alert îl va ajuta să funcţioneze mai bine

Această afecţiune trebuie privită şi tratată cu seriozitate şi blândeţe de către părinţi şi nu are nicio legătură cu răsfăţul sau dezinteresul copilului.

Victorita Tudosie, psihiatru pediatru: Simptomatologia tipică îi incurcă pe ei să îşi atingă potenţialul cognitiv şi academic. Vor rămâne în urmă faţă de ceilalţi. Şcoala devine un chin, lucrurile devin dificile la şcoală şi copilul evită să îşi facă temele 20,10 apare refuzul şcolar. Nu mă descurc dar nu din punct de vedere cogntiv, ci pentru că nu reuşesc să imi menţin atenţia la fel de mult ca ceilalţi.

Conform specialiştilor, 75% dintre copiii care au fost diagnosticaţi în preadolescenţă cu ADHD prezintă simptome şi la maturitate.