Lupta cu coronavirusul în focarul de la Suceava, văzută de un medic: ”Sunt cu răni la mâini, la nas, la frunte”

În cel mai mare focar de coronavirus din ţară, e ca la război. În acest video, vă invităm să vedeţi cum decurge lupta cu coronavirusul prin ochii unui medic. Şi ce înseamnă sacrificul de a-ţi lăsa familia în urmă pentru a da o mână de ajutor la sute de kilometri distanţă.

• Vortex polar peste România. Iarna se reîntoarce în forță cu răcire accentuată, ploi, lapoviță şi ninsori, inclusiv în Bucureşti

• Medicul militar Crina Bercian e detașat de la Cluj.
• ”Nu mai poți să respiri prin mască”.

Maior dr. Crina Bercian, medic primar cardiologie: Când am venit într-un focar, m-am gândit că vin la război, trebuie să recunosc. De fiecare dată, am aşa o senzaţie de nod în gât şi în stomac.

În războiul cu pandemia, medicii sunt soldaţii. Şi, la fel ca pe front, lupta trebuie să continue chiar şi atunci când pare pierdută. Aşa s-a întâmplat în Spitalul Judeţean Suceava. În linia întâi, este şi Crina Bercian, medic militar detaşat de la Cluj în focarul României. Consecinţele războiului cu inamicul invizibil numit coronavirus le simte pe propria ei piele.

Maior dr. Crina Bercian, medic primar cardiologie: Am făcut rană pe frunte, colegii mei la fel. Sunt cu răni la mâini, la nas, la frunte. Îşi pun fiecare, de la ei am învăţat cu plasturele transparent şi plasturele la nas. Sunt cu dungi adânci pe piele. Şi albe.

Sunt rănile provocate de costumele de protecţie pe care trebuie să le poarte chiar şi câte 12 ore. La Terapie Intensivă, medicii asigură aer bolnavilor când nici măcar ei nu pot respira.

Maior dr. Crina Bercian, medic primar cardiologie: Nu mai poţi să respiri prin masca pe care o ai pe faţă şi încerc să-mi reglez de câteva ori respiraţia, să mă liniştesc.

(Reporter): Au fost momente când aţi vrut să renunţaţi?

(Maior dr. Crina Bercian): Nu, niciodată!

Crina este de o săptămână la Suceava şi mai trebuie să rămână încă pe atât. Acasă, la Cluj, şi-a lăsat soţul şi copilul în vârstă de şapte ani, care, dincolo de dor, au înţeles că misiunea Crinei este aceea de a-i ajuta pe alţii. Aşa că, până să se întoarcă acasă, îi pregătesc surprize. colorate.

(Maior dr. Crina Bercian): Vorbim tot timpul pe Whatsapp. O să treacă timpul.

(Reporter): Ce vă e dor, doamna doctor, să faceţi?

(Maior dr. Crina Bercian): Ce mi-este dor? Să intru în lumea de dinainte de la spital, cu mulţi pacienţi care stau în faţa uşii, de care m-am plâns, trebuie să recunosc, dar abia aştept să vină acelaşi timp, să revină.

Până atunci, Crina continuă să salveze vieţi alături de alţi medici dedicaţi din Suceava. Pe care i-a întânit şi echipa Observator, singura din ţară care a intrat în focarul din Spitalul Judeţean.

(Anda Vizitiu, asistenta chirurgie): Eu am fost pozitivă. Asimptomatică.

(Reporter): Şi cât aţi stat?

(Anda Vizitiu, asistenta chirurgie): 14 zile acasă, în izolare. Stăteam acasă şi mă rugam să-mi iasă testul negativ să pot să vin la serviciu.

Laura Leucă, medic ATI: Ne tot întrebăm când se va termina e mult spus, dar când se va găsi un remediu practic pentru că altfel suntem condamnaţi să ne schimbăm cu totul comportamentul.

Un rol important îl au şi voluntarii. Pe Ioana şi pe Ştefan, i-am întâlnit la recepţie. Au 20 de ani şi sunt, practic, primii care intră în contact cu medicii şi pacienţii care vin de afară.

Ioana Cocârlă, voluntar ISU: La început, sinceră să fiu, am avut o oarecare frică, numai că pe parcurs am învăţat, am devenit mai puternică, am avut şi colegi şi personalul care m-au sprijinit, m-au ridicat.

Sergiu Sângiorzan, medic epidemilog: Ei vin, termometrizează personalul, se notează în registru că sunt apţi, ok şi în măsură să-şi desfăşaore activitatea, după care practic intră pe traseu.

Lupta continuă la Suceava. Judeţul înregistrează cel mai mare număr de pacienţi infectaţi, aproape 2.500.

- Acest reportaj a fost realizat de reporterul Ema Schweninger și corespondentul Observator la Suceava, Andreea Petrescu, care a transmis în exclusivitate imagini din spitalul-focar de coronavirus.