Neuropatia periferică, una din complicațiile diabetului zaharat

Neuropatia periferică este un termen care descrie leziunea unuia sau mai multor nervi periferici. Această leziune înseamnă că mesajul care circulă între sistemul nervos central (creierul și măduva spinării) și sistemul nervos periferic (rețeaua de nervi care circulă în întreg organismul) este perturbat.

• Val de ger peste România. Unde se vor întregistra aproape -10 grade

Neuropatia periferică este un termen care descrie leziunea unuia sau mai multor nervi periferici. Această leziune înseamnă că mesajul care circulă între sistemul nervos central (creierul și măduva spinării) și sistemul nervos periferic (rețeaua de nervi care circulă în întreg organismul) este perturbat. Există numeroase afecțiuni care duc la neuropatie periferică. Cea mai comună cauză a neuropatiei periferice persistente este, însă, diabetul zaharat.

Neuropatia periferică poate fi clasificată astfel:

● Neuropatie periferică acută – debutată brusc, cu debut rapid.

● Neuropatie periferică cronică – care se dezvoltă treptat și devine persistentă.

● Majoritatea neuropatiilor periferice sunt persistente. Se instalează lent, de-a lungul câtorva luni de zile.

De asemenea, poate fi clasificată în funcție de numărul de nervi afectați:

● Mononeuropatie – atunci când un singur nerv este lezat.

● Polineuropatie – atunci când mai mulți nervi sunt lezați.

Care sunt cauzele neuropatiei periferice?

Neuropatia periferică poate fi cauzată de numeroasă afecțiuni. Aceste includ:

● Diabetul zaharat – este cauza cea mai frecventă a neuropatiei periferice cronice în Europa. Nivelul ridicat de zahăr (glucoză) în sânge la persoanele cu diabet prost controlat poate duce la leziuni ale nervilor.

● Deficite ale vitaminelor din dietă – precum vitamina B12 sau folat.

● Medicamente – anumite medicamente precum chimioterapicele sau medicația

folosită în tratamentul infecției HIV.

● Otrăvuri (toxine) – de exemplu, insecticide sau anumiți solvenți.

● Excesul de alcool – cauzează neuropatie alcoolică; nivelul crescut de alcool din sânge lezează nervii.

● Boala renală cronică.

● Trauma.

● Infecții – precum HIV, sau boala Lyme.

● Boli de țesut conjunctiv – precum lupusul eritematos sistemic.

● Anumite afecțiuni inflamatorii – precum sarcoidoza sau boala celiacă.

● Boli genetice.

● Idiopatic – atunci când nu poate fi descoperită o cauză.

Cât de frecventă este neuropatia periferică?

Aproximativ doi din o sută de oameni din populația generală au o formă de neuropatie periferică. Cu toate acestea, este mult mai comună în rândul celor cu factori de risc recunoscuți. Doisprezece din o sută de oameni cu un factor de risc și șaptesprezece din o sută de oameni cu doi factori de risc vor dezvolta afecțiunea. Aproximativ o jumătate din persoanele cu diabet de 25 ani vor avea neuropatie periferică.

Care sunt simptomele neuropatiei periferice?

Simptomele neuropatiei periferice depind de tipul de nerv periferic afectat. Nueropatia poate afecta oricare din cele trei tipuri de nervi: senzitivi (care transmit către creier senzații precum atingerea, căldura, durerea), motori (care sunt legați la mușchi și transmit mușchilor comanda de mișcare venită de la creier) și vegetativi (care transportă informații la organe și la glande pentru a le controla, în mod inconștient, funcția – de exemplu bătăile regulate ale inimii, respirația, mișcările intestinale, transpirația etc.).

În cazul afectării nervilor senzitivi, afecțiunea se numește neuropatie senzitivă.

Simptomele includ:

● Amorțeli

● Înțepături

● Pierderea abilității de a simți durerea

● Pierderea abilității de a simți diferențe în temperatură

● Lipsă de coordonare

● Senzația de arsură, agravată în timpul nopții.

● Picioarele și palmele sunt primele afectate. Dacă nu este tratată, simptomele se răspândesc la alte părți ale corpului.

În cazul afectării nervilor motori, afecțiunea se numește neuropatie motorie.

Simptomele includ:

● Slăbiciune musculară – care poate duce la probleme precum căzături și dificultăți în a face mișcări mici precum încheiatul nasturilor. Uneori, slăbiciunea musculară poate afecta mușchii toracelui, cauzând dificultăți în respirație și înghițit.

● Atrofie musculară.

● Tremurături musculare și crampe.

● Paralizie musculară.

În cazul afectării nervilor vegetativi, afecțiunea se numește neuropatie vegetativă.

Simptomele includ:

● Amețeli și leșinat – din cauza lipsei controlului tensiunii arteriale, ceea ce va

duce la hipotensiune arterială.

● Transpirație scăzută.

● Intoleranța la căldură.

● Incontinență urinară.

● Constipație sau diaree.

● Impotență.

Cum se diagnostichează neuropatia periferică?

Dacă medicul dumneavoastră suspectează că aveți neuropatie periferică, vă va pune câteva întrebări. Întrebările pot fi despre:

● Simptomele pe care le prezentați.

● Starea dumneavoastră generală de sănătate.

● Istoricul de neuropatie în familie.

● Ce medicamente luați.

● Dacă ați fost expus la otrăvuri/toxine.

● Cât alcool consumați.

Apoi, medicul va efectua un examen clinic al sistemului nervos pentru a căuta semne de neuropatie periferică, precum amorțeli, slăbiciune musculară etc.

Medicul vă poate sugera efectuarea unor analize de sânge pentru cercetarea unor posibile cauze de neuropatie periferică. De exemplu, o măsurătoarea a glicemiei (nivelul zahărului din sânge) pentru a verifica prezența diabetului, nivelul de vitamină B12 și folat din sânge, analize pentru funcția rinichilor și altele.

Medicul neurolog vă poate recomanda efectuarea unor investigații suplimentare, care vor depinde de cauze problemei, așa cum este sugerată de istoricul și simptomele dumneavoastră. Investigații comune sunt:

● Test de conducere nervoasă – care măsoară viteza cu care semnalul electric

trece prin nervii periferici. Se plasează niște electrozi speciali pe piele,

asemănători cu cei folosiți în timpul electrocardiogramei (EKG). În neuropatia

periferică, viteza de conducere nervoasă este redusă.

● Electromiografia – măsoară activitatea electrică a mușchilor.

● O biopsie de nerv.

● O biopsie de piele.

Care este tratamentul neuropatiei periferice?

Țintele terapeutice în neuropatia periferică sunt:

● Tratarea cauzei determinante. Orice afecțiune care cauzează neuropatia periferică trebuie tratată, precum diabetul zaharat sau deficitul de vitamină

B12. Dacă aveți diabet, este extrem de important să încercați să țineți nivelul glicemiei sub control. Dacă aveți neuropatie alcoolică, trebuie să reduceți sau să opriți consumul de alcool pentru a preveni leziuni nervoase suplimentare.

● Controlul simptomelor. Durerea poate fi o mare problemă pentru pacienții cu neuropatie periferică și este dificil de tratat. Simptomele în neuropatia vegetativă sunt și mai dificil de tratat. Vizează tratamentul hipotensiunii arteriale, incontinenței urinare, impotenței.

Care este prognosticul neuropatiei periferice?

Prognosticul neuropatiei periferice depinde de cauza care o determină. În general, dacă o problemă poate fi identificată și tratată cu succes, prognosticul este foarte bun. De exemplu, deficitul de vitamină B12. Cu toate acestea, în neuropatia severă, chiar dacă este găsită cauză și tratată, leziunile nervoase pot fi permanente.

Cum poate fi prevenită neuropatia periferică?

Toate persoanele își pot reduce riscul de neuropatie periferică reducând sau oprind consumul de alcool. O dietă sănătoasă și echilibrată este de asemenea importantă. Diabetul zaharat tip 2 este cauza cea mai frecventă de neuropatie periferică cronică.

Diabetul este comun în rândul persoanelor supraponderale sau obeze. Controlul greutății poate reduce riscul de a face diabet. Controlul glicemiei, la recomandările medicului diabetolog, este extrem de important pentru a reduce riscul apariției frecventei complicații a diabetului, neuropatia periferică.