Aura şi Viorica, două asistente maternale care le-au mai dat o şansă unor copii abandonaţi şi i-au ajutat să viseze

Atunci când nu au cui să spună "mamă", primul om care îşi întinde braţele cu dragoste spre copiii abandonaţi devine fără să vrea părinte. Asistenţii maternali sunt cei care suplinesc acest rol, dar şi nevoia copiilor de dragoste, mângâiere şi educaţie. România are peste 11 mii de asistenţi, iar unii dintre ei devin singurii părinţi ai celor care n-au simţit căldura unei familii niciodată. Şi uneori asta e garanţia că nu se vor pierde odată ce ies din sistem. Un nou episod tulburător din campania "Scris în ADN".

• Ploi, lapoviţă şi ninsori, din această noapte. Se răceşte în majoritatea zonelor, la munte se va depune strat de zăpadă

"Sunt mama lui. Nu că mă simt, sunt mama lui. Am copil natural, fata. Nu e nicio diferenţă", a povestit Aura Dinculescu asistent maternal. 

Aura Dinculescu este asistent maternal de 18 ani. Atât a împlinit şi Cristian, copilul pe care l-a luat în grijă şi în suflet încă din maternitate. 

"Cu 4-5 ani înainte de-a deveni asistent maternal l-am visat pe Cristi. I-am visat ochii, un băieţel cu ochii albaştri care periodic, la o săptămână două mi-apărea în vis", mai spune Aura Dinculescu asistent maternal. 

I-au ajutat să viseze 

Şi visul a devenit realitate. Femeia s-a dus la maternitate, unde erau mai mulţi copii abandonaţi la naştere. 

"Când am deschis uşa, primii ochi pe care i-am văzut erau ai lui Cristi. Era primul pătuţ şi primii ochi. Copilul cu ochi albaştri", mai spune Aura Dinculescu asistent maternal. 

Pentru copilul cu ochi albaştri, nu există o altă mamă. Deocamdată, nu vrea să audă de familia biologică.

"Nu vreau eu să am de-a face cu ei, nu vreau să ştiu, n-am fost niciodată interesat. Cine n-ar judeca cel puţin o dată-n viaţă? E natura umană. Familia mea e compusă din eu, mama şi soră-mea. Restul nu, eu nici nu-i numesc familie", a declarat Cristian Vlădescu băiat în asistenţă maternală. 

Cristian are o inteligenţă peste medie. A învăţat mereu bine şi a fost şi olimpic la limba engleză. 

"Eu îi citeam. Îl luam în braţe, îi luam cărticele şi-i citeam. Ca la 3 ani şi jumătate 4 să-mi dau seama că copilul ştia să citească. Până în clasa a IX-a, a X-a şi a XI-a a terminat cu 10 curat", mai spune Aura Dinculescu asistent maternal. 

Acum e adult şi, oficial, a ieşit din sistem. În inima celei care l-a crescut va avea, însă, mereu o casă. 

"Eu i-am şi zis: la mine acasă dacă va avea vreo prietenă şi zice: mamă, ne încurci, eu am unde să mă mut", a declarat Aura Dinculescu asistent maternal. 

În alt colţ al Capitalei, Viorica Roşu creşte 6 băieţi, pe care soarta i-a adus în cale în urmă cu şapte ani. "Copiii ei".

"Mi-a ţinut tot spatele pe unde am fost şi pe unde m-am dus. E cea mai mare recompensă pe care putem să o avem, ce-ţi mai trebuie altceva?", spune un băiat.

Viorica a fost ea însăşi abandonată în maternitate, dar adoptată apoi de oameni cu suflet.

"La 3 săptămâni am fost adoptată direct din Maternitatea Giuleşti. Mama adevărată ţi-este cea care te creşte, care-ţi este aproape şi care te formează pentru viaţă", a declarat Viorica Roşu asistent maternal. 

Locuinţă de tip familial a devenit rapid "acasă". 

"Mi-au sărit în braţe, eram ceva nou pentru ei. Acum suntem o familie, le-am explicat. Şi-n familiile reale se întâmplă ca o mamă cu două-trei surori şi o mătuşă să aibă 4-5 băieţi şi să n-aibă tată", povesteşte mama.

Copiii o ajută cu tot ce pot: merg singuri şcoală, îşi fac curat în cameră şi au învăţat să gătească. 

"Practic în momentul în care vor fi pe picioarele lor, avem garanţia că nu se vor împiedica. Avem siguranţa că nu-i vom pierde. Că nu se vor pierde", mai spune mama.

Când există dragoste, e loc şi pentru vise. 

"Am zis că vreau să fac o carieră din asta şi am ajuns cu bine până aici. Mai mult vreau să devin campion", spune unul din băieţi.

România încă mai are 12 mii de copii în case de tip rezidenţial sau orfelinate. Până la finalul anului ar trebui închise toate.