Mălina, o viaţă de film între lacrimile abandonului şi miracolul regăsirii: "Tragedia e că mi-am dorit o mamă". Poveştile care au inspirat "Ana, mi-ai fost scrisă în ADN"

O viaţă de film, între lacrimile abandonului şi miracolul regăsirii. Născută dintr-un viol şi abandonată de mamă la orfelinat, o fetiţă blondă din Constanţa îşi alina suferinţa în braţele unei familii adoptive. Femeia care a înfiat-o moare, însă, iar fata ajunge din nou la casa de copii. Acolo îşi visează mama biologică pe care nu a întâlnit-o niciodată, dar pe care ajunge să o strângă în braţe la finalul adolescenţei. Este povestea incredibilă a Mălinei, stabilită acum cu familia în Finlanda, cea mai fericită ţară din lume. 

• Cod galben de vânt, viscol şi strat de zăpadă în aproape toată ţara până duminică noapte. ANM a prelungit avertizările de vreme extremă

"Tragedia vieţii a fost că mi-am dorit o mamă". Mălina Björklund Penciu s-a născut în 1976 în Slobozia, fiind produsul unui viol. Tragedia s-a produs atunci când mama ei naturală a urcat într-o maşină de ocazie. "În acea maşină erau trei indivizi care în loc să o ducă la destinaţia pe care i-au promis-o, au dus-o pe un câmp. Ea avea 15 ani pe atunci", spune Mălina Björklund Penciu.

Povestea de necrezut a Mălinei

Părinţii au obligat-o să abandoneze fetiţa, astfel că Mălina a ajuns la orfelinat. Doi ani de coşmaruri îndurate care i-au marcat copilăria. I-au revenit în minte când s-a reîntors la cămin după 40 de ani.

"Atunci când m-am dus şi am pus mâna pe pereţi. Auzeam dintr-odată voci, auzeam ţipete, mirosul. Am izbucnit efectiv în plâns şi parcă vedeam cu ochii minţii cum a fost acolo. Nu-mi aduc aminte decât că am fost legată de mânuţe", povesteşte Mălina Björklund Penciu.

După doi ani copila era adoptată în Constanţa. "O familie frumoasă, familia Penciu, care nu mi-au dat doar un nume, ci mi-au dat nişte feluri de-a fi extraordinare cu care să mă pot descurca mai târziu", spune Mălina Björklund Penciu.

Traumele n-au fost uşor de vindecat, însă părinţii adoptivi au avut răbdare. "Mi-era frică de oameni, şi acum de multe ori resimt că am nevoie de solitudine şi mi-o şi iau. Uneori îmi este teamă să ies în lume", adaugă Mălina Björklund Penciu. 

Mălina a învăţat în timp să-şi dea voie se bucure. A început să se joace cu copiii, să înveţe şi să-şi iubească părinţii. Astfel a simţit fericirea supremă la serbarea de final de grădiniţă. "Ăla a fost un moment de glorie pentru mine pentru că am putut interpreta ceea ce părinţii mei şi mama în special mă învăţa. Am reuşit să-mi fac părinţii fericiţi", spune Mălina Björklund Penciu.

La două luni însă, fetiţa care zâmbea, în sfârşit, a primit o nouă lovitură. Mama ei adoptivă s-a stins, iar pentru a trece peste durere, tatăl a început să bea. "Fericirea mea a durat 4 ani. Cea mai mare durere, ca şi copil, să merg la şcoală şi să văd toate fetiţele. Dintr-odată m-am simţit din nou singură", spune Mălina Björklund Penciu.

Astfel că a ajuns din nou la orfelinat unde şi-a petrecut toată adolescenţa. La începutul anilor '90 a venit însă o familie din Cipru gata să o adopte. Dar nici acel vis nu a durat prea mult . "S-a făcut 9 luni de zile adopţia dar a fost eşuată. Atunci a fost iarăşi un picaj pentru că, din nou, am pierdut mama", adaugă Mălina Björklund Penciu.

Şi-a cunoscut mama biologică

Cu ajutorul mai multor familii din Anglia care aduceau cadouri la căminul de copii, Mălina reuşeste să treacă peste toate şi ajunge adult. Atunci a venit şi momentul care i-a marcat viaţa pentru totdeauna: îşi cunoaşte mama naturală. "În mintea mea ştiam că mama mea a murit, deci era un haos la un moment dat. Ea ca mamă a putut să mă susţină cu adevărat, adică să mă cunoască şi să-mi cunoască durerea care era şi a ei", mai spune Mălina Björklund Penciu.

Mălina descoperă că are 5 fraţi şi creează o legătură tot mai puternică între ea şi cea care i-a dat viaţă, chiar dacă păstrează legătura şi cu tatăl adoptiv din Constanţa. Cei doi au hotărât să o susţină pe Mălina de-a lungul devenirii ei şi au făcut pace chiar în ziua nunţii ei. "Pot să zic că i-a sărutat mâna şi şi-a cerut iertare tata pentru că el a simţit că nu a avut grijă de mine", spune ea.

Mălina are aproape 50 de ani şi se consideră un om împlinit. Trăieşte în Finlanda alături de soţul ei şi cei patru copii ai lor, a fondat o editură, iar în acest an îşi va lansa cartea autobiografică şi în România. Simte că aşa poate fi alături de părinţi adoptivi, de copii abandonaţi dar şi de cei care au fost nevoiţi să abandoneze.

"Am simţit să vin şi către cei care au lăsat, pentru că sentimentul acela de durere, este o durere foarte profundă, o durere ascunsă", povesteşte Mălina Björklund Penciu.

Mălina păstrează legătura cu mama naturală şi se vizitează des, chiar dacă fiecare are familia ei, iar după ani de frământări, şi-au găsit amândouă liniştea: "Da, acum mă simt un om complet". 

Astfel de poveşti care par incredibile au inspirat serialul original semnat de Ruxandra Ion şi difuzat la Antena: Ana, mi-ai fost scrisă în ADN. Noi episoade în fiecare joi, imediat după Observator!