Un medic din Iași povestește ce a trăit la Suceava: La tomograf vedeam efectiv cum dispar plămânii bolnavilor

Alina Cigoli-Senescu, medicul rezident care a plecat de la Iași să ajute Suceava, principalul focar de coronavirus din România, a povestit că a trăit momente greu de descris acolo și a fost martoră unor tragedii pe care nu va putea vreodată să le uite.

• Focul Sfânt a luminat România în noaptea Învierii. Credincioșii au fost copleșiți de emoții şi plini de speranță

• Alina Cigoli-Senescu spune că a plecat la Suceava din proprie inițiativă.
• După 40 de zile petrecute în Spitalul din Suceava, medicul s-a întors la Iași, unde a intrat în izolare.

Medicul spune că a ales să meargă acolo, să dea o mână de ajutor, Suceava fiind locul în care s-a născut.

”Eu m-am născut în Suceava și am simțit că e datoria mea să o fac. Împreună cu o colegă am petrecut acolo 40 de zile. Pe data de 30 aprilie am avut ultima zi de lucru acolo. Am revenit acasă, iar acum stau în autoizolare timp de 14 zile, iar apoi voi reveni la lucru”, spune dr. Alina Cigoli, pentru bzi.ro.

Medicul spune că, inițial, nici ea nu credea în puterea de infectare cu acest virus, însă s-a convins de cât de gravă este situația atunci când pacienții erau aduși cu ambulanțele, câte cinci-șapte într-o ambulanță, toți cu coronavirus.

„Am plecat benevol, nimeni nu ne-a impus. Îmi amintesc primele zile acolo, în cel mai mare focar din țară. În primele zile, numărul de pacienți era extrem de mare. Îi vedeam cum vin câte cinci, șapte într-o ambulanță. Cu toții aveau coronavirus. Inițial nu am crezut nici eu în puterea de infectare cu acest virus. Am înțeles asta în Suceava, când pacienți tineri și bătrâni ajungeau în UPU și trebuia să-i consult. Le verificam plămânul prin Computer Tomograf și vedeam efectiv cum plămânii le erau bucăți, plămânul dispărea. Atunci mi-am sunat familia și am început să plâng la telefon. Am simțit că vreau să renunț”, își amintește dr. Alina Cigoli.

Medicul povestește că cei mai speriați pacienți cu coronavirus care ajungeau la spital nu erau bătrânii, ci tinerii. 

„Cei mai panicați pacienți erau tinerii. Bătrânii veneau oarecum resemnați și se simțeau vinovați că ne deranjează, spunând că știu că suntem extrem de ocupați și că nu ar vrea să ne deranjeze. Tinerii ajungeau în UPU cu atacuri de panică. Mulți dintre ei nici nu aveau simptome și erau extrem de speriați de ceea ce urmează. Am văzut în fața mea o tânără de vârsta mea cum, imediat după ce am consultat-o, a facut stop cardio-respirator. Atunci am înțeles că boala aceasta este și mai dură decât o văzusem eu. Mi-am sunat familia și i-am rugat din suflet să se protejeze”, adaugă dr. Alina Cigoli.