Cine a fost Sfântul Valentin. Povestea lui și semnificația zilei de 14 februarie

Ziua Îndrăgostiților are loc în fiecare an, pe data de 14 februarie. Este bine să țineţi cont de câteva superstiţii şi tradiții, dacă vreţi să vă meargă bine tot anul care urmează. În plus, fetele nemăritate îşi pot afla ursitul.

• EDIŢIE SPECIALĂ Observator. Primele EXIT POLL-uri ale Alegerilor Prezidenţiale, ora 21:00, LIVE la Antena 1
• COMPARAŢIE. Prezenţa la vot pe ore în primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2014, 2019 şi 2024

• Moaştele Sfântului Valentin se află în mai multe locuri din lume
• Cupidon este adesea înfățișat pe felicitările de Ziua Îndrăgostiților

 În Statele Unite și în alte locuri din lume, bomboane, flori și cadouri sunt schimbate între iubiţi, totul în numele Sfântului Valentin. Dar cine este acest sfânt misterios și de unde au provenit aceste tradiții?

Cine a fost Sfântul Valentin

Recunoscut oficial de Biserica Romano-Catolică, Sfântul Valentin este cunoscut ca fiind o persoană reală care a murit în jurul anului 270 d.Hr. Cu toate acestea, adevărata sa identitate a fost pusă la îndoială încă din 496 d.Hr. „Fiind cunoscut numai de Dumnezeu”. Un raport din anii 1400 îl descrie pe Sfântul Valentin ca pe un preot de la templu care a fost decapitat în apropierea Romei de către împăratul Claudius II pentru că a ajutat cuplurile creștine să se căsătorească.

O altă relatare susține că Valentin a fost episcopul de Terni, martirizat tot de Claudius al II-lea la marginea Romei. Datorită similitudinilor acestor poveşti, oamenii cred şi astăzi că este vorba despre aceeași persoană. Confuzia despre adevărata identitate a Sfântului Valentin a fost îndeajuns cât Biserica Catolică să întrerupă venerarea liturgică față de el în 1969, deși numele său rămâne pe lista sfinților recunoscuți oficial.

Sfântul pe care îl sărbătorim de Ziua Îndrăgostiților este cunoscut oficial ca Sfântul Valentin al Romei pentru a-l diferenția de cel puțin o duzină de alți Valentini de pe listă. Deoarece „Valentinus” ( din cuvântul latin - demn, puternic) a fost un apelativ popular între secolele al II-lea și al VIII-lea d.Hr., mai mulți martiri de-a lungul secolelor au purtat acest nume.

Lista oficială a sfinților romano-catolici arată aproximativ o duzină de persoane care au purtat numele Valentin sau cel puţin o variantă asemănătoare. Cel mai recent este Sf. Valentin Berrio-Ochoa, un spaniol al ordinului dominican care a călătorit în Vietnam şi a slujit ca episcop până la decapitarea sa în 1861. Papa Ioan Paul al II-lea l-a canonizat pe Berrio-Ochoa în 1988. A existat chiar și un Papa Valentin, deși se știe puțin despre el, cu excepția faptului că a slujit doar 40 de zile în jurul anului 827 d.Hr.

Alte povești sugerează că Valentin ar fi fost ucis pentru că a încercat să-i ajute pe creștini să scape de închisorile romane, unde erau adesea bătuți și torturați. Potrivit unei legende, Valentin în timp ce era închis s-a îndrăgostit de o tânără care l-a vizitat în timpul încarcerării sale. Înainte de moarte, se presupune că i-a scris o scrisoare semnată „De la Valentinul tău”, o expresie care este încă folosită astăzi. Deși adevărul din spatele legendelor este întunecat, toate poveștile subliniază apariţia sa ca o persoană simpatică, eroică și - cel mai important - romantică. Până în Evul Mediu, probabil datorită acestei reputații, Valentin a devenit unul dintre cei mai populari sfinți din Anglia și Franța.

Unde se află moaştele Sfântului Valentin

Craniul Sfântului Valentin împodobit cu flori este expus în Bazilica Santa Maria din Cosmedin, Roma. La începutul anilor 1800 au fost săpate catacombe lângă Roma şi găsite rămășițe scheletice și alte relicve asociate cu Sf. Valentin. Moaştele trupului sfântului au fost distribuite ulterior pentru a fi păstrate în lăcaşuri sfinte din întreaga lume. De altfel, pot fi găsite alte bucăți din scheletul Sfântului Valentin expuse în Republica Cehă, Irlanda, Scoția, Anglia și Franța.

Când se sărbătoreşte Valentine’s Day

La sfârșitul secolului al V-lea, Papa Gelasius a declarat ziua de 14 februarie Sf. Valentin. Cu toate acestea, abia mult mai târziu, ziua a devenit definitiv asociată cu dragostea. În timpul Evului Mediu, în Franța și Anglia se credea că 14 februarie este începutul sezonului de „împerechere” a păsărilor, ceea ce a adăugat ideii deja formate că Ziua Îndrăgostiţilor ar trebui să fie o zi pentru dragoste. Poetul englez Geoffrey Chaucer a fost primul care a semnalat Ziua Sfântului Valentin ca fiind o zi de sărbătoare romantică în poezia sa din 1375 „Parlamentul lui Foules”, scriind: „Pentru că acest lucru a fost trimis în ziua Sfântului Valentin / Când fiecare greșeală vine să aleagă partenerul său."

Datorită abundenței de nume ce ţin de „Sfântul Valentin” din lista romano-catolică, puteți alege să sărbătoriți sfântul de mai multe ori în fiecare an. Pe lângă 14 februarie, s-ar putea să decideți să sărbătoriți Sf. Valentin de Viterbo pe 3 noiembrie.

Sau poate doriți să fiţi mai rapizi şi să vă bucuraţi de iubire pe data de 7 ianuarie, sărbătorind Sf. Valentin de Raetia. Femeile ar putea alege să o onoreze pe Sfânta Valentina, o fecioară martirizată în Palestina la 25 iulie, 308 d.Hr.

Biserica Ortodoxă de Est sărbătorește oficial Sfântul Valentin de două ori, o dată ca bătrân al bisericii pe 6 iulie și o dată ca martir pe 30 iulie.

În România, Ziua Îndrăgostiţilor este o sărbătoare adoptată. Pe 24 februarie se sărbătoreşte, cu adevărat, ziua dragostei - Dragobetele. În folclorul românesc, el se pare că a fost fiul Babei Dochia. Ca şi în restul lumii, românii îşi arată şi mai mult în acestă zi dragostea, se logodesc sau căsătoresc, îşi fac cadouri şi multe surprize şi petrec alături de cei dragi.

Cine este Cupidon

Cupidon este adesea înfățișat pe felicitările de Ziua Îndrăgostiților şi menţionat în poveştile de dragoste ca un înger cu aripi şi un arc care lansează săgeți de dragoste către persoanele care îşi poartă mai apoi iubire nebănuită.

Cupidon își are rădăcinile în mitologia greacă ca Zeul grec al iubirii, Eros. Relatările despre nașterea sa variază; unii spun că este fiul lui Nyx și Erebus; altele: al Afroditei și Ares; alții sugerează că este fiul lui Iris și Zephyrus sau chiar al Afroditei și Zeus (care ar fi fost atât tatăl său, cât și bunicul său).

Potrivit poeților greci, Eros era un nemuritor care se juca cu emoțiile zeilor și ale oamenilor, folosind săgeți de aur pentru a-i face pe muritori şi nemuritori să se îndrăgostească între ei pentru a semăna aversiune.

Tradiţii de Ziua Îndrăgostiților

Pe lângă Statele Unite, Ziua Îndrăgostiților este sărbătorită în Canada, Mexic, Regatul Unit, Franța și Australia. În Marea Britanie, Ziua Îndrăgostiților a început să fie celebrată popular în jurul secolului al XVII-lea.

La mijlocul secolului 18, devenise deja o obişnuinţă ca oamenii să îşi exprime iubirea lăsând felicitări sau bileţele de Ziua Îndrăgostiţilor persoanelor faţă de care au sentimente. La început, ziua Sfântului Valentin era asociata doar cu iubirea dintre un bărbat şi o femeie. În timp, aceasta sărbătoare poate fi celebrată de toţi cei pe care îi iubim: fraţi, surori, mame, taţi, prieteni.

Astăzi, 145 de milioane de felicitări de Ziua Îndrăgostiților sunt trimise în fiecare an, făcând de Ziua Îndrăgostiților a doua cea mai mare sărbătoare a anului de trimitere a cărților (de Crăciun sunt trimise mai multe cărți).

De Sfântul Valentin, fetele nemăritate îşi pot visa ursitul

Potrivit tradiţiile anglo-saxone, în ziua Sfântului Valentin, păsările îşi aleg perechea. Se spune și că prima pasăre pe care va vedea o fată în această zi îi va prevesti cu ce bărbat se va căsători. 

Dacă va vedea o mierlă, destinul îi va aduce în cale un preot, măcăleandrul un marinar, păsările cu pene galbene un bărbat bogat, vrabia un fermier, păsările cu pene albastre un bărbat vesel, porumbelul un bărbat iubitor, iar dacă va vedea o ciocănitoare va rămâne nemăritată.

În plus, înainte de culcare, fetele îşi pun sub pernă o floare de coadă şoricelului. Prima persoană pe care o vor vedea când vor pleca de acasă va fi viitorul soţ. Tot în noaptea de Sfântul Valentin, fetele nemăritate trebuie să înconjoare biserica de 12 ori, pentru a-și visa ursitul, iar numele pretendenţilor unei fete sunt scrise pe bucăţi de hârtie care sunt învelite în lut şi puse în apă. Prima bucată de lut care va ieşi la suprafaţă conţine numele celui cu care față se va mărita.