Picturile Mariei Sibel, o fetiță de 4 ani din Constanța, au ajuns și în străinătate

Să ai propria expoziţie de pictură nu e de ici, de colo. Dar când ai mai multe şi asta la doar patru ani, înseamnă că faci bine ce faci. Vă invităm să o cunoaşteţi pe Maria Sibel din Constanţa. Şi nu doar din Constanţa, dacă ne gândim că lucrările fetiţei au ajuns deja chiar şi în străinătate.

• Reportaj Observator de la Ierusalim. Imagini din interiorul Sfântului Mormânt, cel mai important loc al creștinătății: "Pe această piatră arde Sfânta Lumină"

• Maria Sibel pictează de la o vârstă fragedă
• Copila are lucrări expuse în Italia, Grecia și Germania
• Cele mai importante știri ale zilei, la Observator 19

Avea doar doi ani şi jumătate când a pus pentru prima dată mânuţa pe o pensulă. În joacă, iniţial, ca orice copil. Şi totuşi, pentru ea a fost altfel. Pentru Maria Sibel, fiecare pictură este o poveste, plină de culoare şi personaje.

Laura Stroe, mama Mariei Sibel: De obicei o inspiră ce se întâmplă în familie şi în casă, o portretizeză pe sora ei, pe tatal ei, pe mine, bunici, unchi. Pictura ei este precum firea ei, veselă.

De când aşează culori pe pânză, Maria a strâns câteva lucrări pe care le-a arătat public în diverse expoziţii. Unele dintre ele au ajuns chiar mai departe de România: în Italia, Grecia şi Germania.

Laura Stroe, mama Mariei Sibel: Eu sunt mândră că mă urmează în sensul acesta, deşi eu în ultimii ani am pictat mai mult de plăcere, cât să mă joc cu ea şi să inspir bucurie şi curajul de a se exprima. Important este ca ea să reuşească să comunice mai mult decât verbal, să ne bucurăm de o astfel de educaţie mai ales în perioada aceasta.

Reporter: Care sunt culorile tale preferate?

Maria Sibel Abibula, pictoriță: Galben şi maro!

Amândouă. căci i-a fost greu să aleagă una singură. La fel se întâmplă şi în cazul. viitoarei cariere. Căci, pe lângă pictură, Maria e atrasă şi de medicină. Şi de animale. Şi de natură.

Laura Stroe, mama Mariei Sibel: Petrecem foarte puţin timp în casă. Mergem tot timpul în afara oraşului, luăm cunostinta cu natura, animalele, mergem afară, inventăm jocuri, mergem foarte des la Teatrul de Păpuşi. Mergeam, de fapt, acum avem un abonament online. Avem o scenă şi în casă, jucăm deseori, nu neapărat piese cunsocute, ci inventăm noi, să fie mai interactiv, ca noi părinţii să ne dăm seama ce simte şi ce nevoi are.