Măţara, satul de poveste din Munţii Buzăului cu doar 8 localnici: "Majoritatea au murit. Dacă nu latră un câine noaptea, nici nu zici că-i sat aici"

Anul 2021, epoca Internetului şi a comunicării online. Cu toate acestea, în România, încă există cătune uitate de lume. Sate fără drumuri, fără curent electric şi ai căror locuitori trebuie să meargă kilometri întregi până la primul magazin. Iar dacă pentru cei copleşiţi de agitaţia marilor oraşe un astfel de loc poate părea de poveste, cei care trăiesc acolo spun că liniştea şi izolarea sunt din ce în ce mai apăsătoare pentru ei.

• Ce lideri europeni ar putea participa la summitul convocat de Macron, după ce SUA au exclus Europa de la negocierile de pace

Cum intri în satul Mățara, din Munţii Buzăului, doar făgașul unei căruțe și o cruce de pe la 1.800 îți arată că ești în apropierea unei așezări umane.

Bătrână: "Dacă nu latră un câine noaptea, nici nu zici că-i sat aici"

Nea` Stelică este unul dintre puţinii locuitori de aici. A lucrat la Buzău, însă a revenit în casa părintească de câţiva ani.

Reporter: Câți mai sunteți aici în Măţara?

Nea Stelică, localnic: Vreo 3-4-5-6-7-8.

Reporter: Opt persoane mai sunteți în tot satul?

Nea Stelică, localnic: Opt. Da. Viață grea aici. Dacă aici ne-am născut.

Reporter: Curent aveți?

Nea Stelică, localnic: Nu. Nici curent, nici drum. Majoritatea a îmbătrânit, au murit. Mai sunt pe la oraș. Şi copiii au lăsat casele. Casele s-au dărâmat casele, s-au stricat.

Vecinii lui Nea Stelică, Elena și Ion Dobre, au peste 80 de ani şi au locuit aici toată viaţa. Satul s-a stins sub ochii lor.

Ion Dobre: S-au dus toţi. Era sat întreg. Când eram eu copil, erau 20 de fete, flăcăi, oameni, familii multe. Erau 15-20 de familii. Toţi aveau căruţe, boi.

Soții Dobre trăiesc cu ce le oferă gospodăria. Televizor nu au avut niciodată. Iar medicamente le aduce, în fiecare lună, fata lor de la Buzău.

Ion Dobre: Anul asta n-am avut nici nuci, au fost foarte puține. Prune am avut anul asta, am avut și acum de adunat. 

Reporter:V-ați gândit vreodată să plecați de aici?

Ion Dobre:  Am vrut și nu am reușit, am vrut să ne ducem acolo la Muscel

Elena Dobre: Cu bătrânețea noastră și cu neputerea, degeaba

În sat sunt multe gospodării care ar putea fi renovate și locuite. Aşa că puţinii oameni rămaşi aici speră că satul lor va prinde din nou viaţă dacă tinerii în căutare de linişte vor alege să se aşeze aici.