Paştele Blajinilor sau "Mătcălăul". Obiceiuri şi superstiţii în Săptămâna Neagră

În fiecare an, la o săptămână după Paști, adică în lunea de după Duminica Tomei, sărbătorim Paștele Blajinilor. Anul acesta, însă, nimeni nu va mai merge la morminte, iar cei răposați nu vor mai avea parte de coșurile cu bunătăți din care se înfruptă an de an.

• Alege ce urmează! Tu eşti liderul! Marcel Ciolacu, candidatul PSD la alegeri, faţă în faţă cu Alessandra Stoicescu de la ora 19:30, la Antena 1
• Alegeri prezidențiale 2024 LIVE TEXT. A început votul în diaspora. Primii români au votat în Noua Zeelandă

• Paștile Blajinilor, o sărbătoare pentru cei adormiți.
• Cimitirele vor fi din nou cu porțile închise.

Legenda spune că blajinii făceau parte dintre cei dintâi oameni de pe pământ. Trăiau fără femeile lor şi erau incapabili să facă rău. Dar... nu ştiau să calculeze data Sfintelor Paşti şi de aceea sărbătoresc cu întârziere.

Paştele Blajilor sau Paştele Morţilor se ţine în lunea de după Duminica Luminată, la o săptămână şi o zi după Învierea Domnului. Astăzi a început Săptămâna Neagră.

În mod normal, cimitirele se umplu de oameni care vin la mormintele rudelor să aprindă lumânări şi să dea de pomană celor nevoiaşi, cozonac, ouă roşii şi vin. Anul acesta, însă, porțile cimitirelor sunt ferecate, iar polițiștii păzesc cu strictețe ca nu cumva vreun creștin să se apropie de morminte.

Tradiţia despre Paştele Blajinilor

Tradiţia populară spune că blajinii, oameni blânzi şi paşnici, incapabili de a face rău, s-ar afla într-o lume îndepărtată, la vărsarea Apei Sâmbetei în Sorbul Pământului.

Ei sunt anunţaţi că a sosit Paştele de către oamenii de aici care aruncă în apele curgătoare coji de ouă sparte în timpul înroşitului sau la prepararea alimentelor rituale: cozonaci şi pască.

Când sosesc cojile de ouă în ţara lor îndepărtată, în general după o săptămână, se serbează separat „aici“ şi „acolo“ Paştele Blajinilor.

Numele sărbătorii de după Săptămâna Luminată vine de la „blajini” (sau rohmani în unele zone), despre care vechile credinţe spun că ar fi oameni de pe tărâmul de „dincolo", o lume misterioasă şi necunoscută muritorilor.

Tradiţia creştină populară de Paştele Morţilor spune că blajinii sunt de fapt sufletele celor morţi, ale celor care nu mai sunt printre noi.

Supersitiţii de Paştele Morţilor

Cu toate că este cunoscută şi ca sarbatoare a morților, nu se pomenesc doar cei aflați în neființă. În lunea Blajinilor sunt amintiți cei uitați, cei neștiuți și Albii. Preotul citește pomelnicele în biserică, după oficierea slujbei. Se pot întocmi și pomelnice personalizate: preotul se roagă în tăcere pentru cei aflați pe listă binecuvantandu-i.

Crecinciosii nu trebuie sa uite de copiii nebotezati sau avortati. Acestia cer iertare in fata lui Dumnezeu pentru pacatele mamelor care recurg la chiuretaj.

De Paştele Blajinilor nu ai voie sa coci sau sa speli haine. Nici sa bati covoare nu este acceptat pentru ca zgomotul facut ii poate speria pe blajinii care se intorc in aceasta zi speciala de pe lumea cealalta pentru a se ruga si a tine post pentru cei vii. Se spune ca spiritele blajinilor intra in biserica la Sfanta Liturghie.

Nu uita sa imparti oua rosii celor necajiti, mai ales daca sunt copii. Se dau si banuti de argint in anumite zone ale tarii. De asemenea, tot de Paştele Blajinilor este bine sa faci pomana daca ai avut un deces recent in familie.

Nu ai voie sa ii vorbesti de rau pe cei care s-au dus dintre noi, chiar daca nu ai avut intelegere cu acestia. Se spune ca mortii care sunt barfiti de Paştele Blajinilor pot face necazuri in casele oamenilor. La tara se crede ca blajinii pot da foc grajdurilor sau pot omori animalele aflate in camp, insetandu-le chiar si daca beau apa.

Obiceiuri în Săptămâna Neagră

Superstițiile sau credințele ancestrale ale poporului spuneau că tot ce va naște în această săptămână nu va trăi.

În Săptămâna Neagră, rudele mortului postesc. Exista credința că, dacă nu se ținea această săptămână, oamenilor morți fără lumânare le este rău pe cealaltă lume.

Prin alte zone, această săptămână se ținea deoarece exista credința că, murind un om în această săptămână, merge în iad, adică în întuneric. Calendarele populare de altădată difereau în totalitate, câteodată în funcție de zona unde se aplicau.

Astfel, unii spuneau că acelora care mor în această săptămână nu li se face pomană, căci, fiind în Săptămâna Neagră, sufletele morilor nu o văd. Nu se făceau pomeni, că se fac colacii negri. Prin alte părți, spunea superstiția, cine moare în această săptămână înnegrește.

În unele sate, nu era o sărbătoare aparte, dar multe femei o serbau, postind în cinstea mironosițelor.