Sărbătoare 12 iunie 2024. Cine a fost Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare
Miercuri, 12 iunie 2024, românii îl prăznuiesc pe Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare, sfânt cu care românii, în general, sunt mai puţin familiarizaţi.
De Redactia Observator la 11.06.2024, 12:45
Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare a trăit undeva în perioada anilor 350, 400, în pustiul Egiptului. Conform crestinortodox.ro, Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare s-a născut ca rod al rugăciunilor părinţilor săi şi, după ce a primit botezul, a fost trimis de tatăl său la o mănăstire, pentru a creşte conform voii lui Dumnezeu.
Ulterior, Sfântul Onufrie părăseşte mănăstirea şi merge în desert. Călăuzit de un înger, ajunge la Ieremia, un bătrăn sihastru. De la Ieremia învaţă ce înseamnă viaţa în singurătate.
Conform sursei amintite, timp de 70 de ani, Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare a îndurat arşiţa zilei şi frigul nopţii, luptându-se neîncetat cu demonii şi cu neputinţele firii. După lupte amarnice purtate cu demonii tuturor ispitelor şi după ce inima lui s-a întărit desăvârşit în dragostea pentru Dumnezeu, un înger al Domnului a început să-i aducă pâine pentru hrana lui.
Cuviosul Pafnutie cel Mare merge călăuzit de înger prin deşert vreme de 40 de zile, fără hrană, şi ajunge la peştera Cuviosului Onufrie. Au petrecut toată noaptea în rugăciune, iar în zorii zilei bătrânul Onufrie i-a descoperit Sfântului Pafnutie că Dumnezeu l-a călăuzit până la peştera sa, pentru a-i îngropa trupul, căci venise vremea să treacă la cele veşnice.
Cuviosul Onufrie s-a întins pe pământ şi a murit, nu înainte de a-i transmite următorul mesaj lui Pafnutie: "Lepădând toată grija lumească pentru a ne dărui lui Dumnezeu, nu mai simţim nici foame, nici sete, nici vreo altă slăbiciune. Şi atunci când unul dintre noi doreşte cu nostalgie să revadă oamenii, îngerii îl duc, prin mijlocirea vedeniei, în rai, unde se vede atât de pătruns de lumina dumnezeiască, încât uită de toate greutăţile sale şi se întoarce cu mult mai mare putere la asceza sa".
Mormântul său a fost săpat de doi lei. Îngropând cu cinste trupul Sfântului Onufrie, Avva Pafnutie s-a întors la Mănăstirea lui şi le-a descoperit şi celorlalţi fraţi viaţa minunată a acestui mare sfânt.
Pentru că şi-a petrecut aproape întreaga viaţă în pustiul Egiptului, a rămas în istora Bisericii drept pilda a sihastrilor.
