S-a votat în baruri, biserici sau chiar în vestiare de stadion, după posibilități
În bar, în biserică sau în vestiare de stadion. Sunt locuri mai puţin obişnuite unde românii s-au prezentat, azi, la vot. Autorităţile au fost nevoite să improvizeze. Mai ales la sate, acolo unde şcolile sau căminele culturale sunt în ruină şi nu mai pot fi folosite.
De Redactia Observator la 25.11.2019, 00:11
În bar, în biserică sau în vestiare de stadion. Sunt locuri mai puţin obişnuite unde românii s-au prezentat, azi, la vot. Autorităţile au fost nevoite să improvizeze. Mai ales la sate, acolo unde şcolile sau căminele culturale sunt în ruină şi nu mai pot fi folosite.
Pentru doamnele de vârstă respectabilă, din localitatea sătmăreană Răduleşti, ziua a adus o premieră. O vizită la bar. Pentru că şcoala de aici s-a năruit, birtul a fost transformat în secţie de votare.
Pentru că vânzarea de băutură este oricum interzisă în ziua votului, proprietarul barului n-a avut obiecţii să găzduiască urnele de vot. Primăria a închiriat incinta cu o sumă simbolică. Un leu.
În satul Valea Arini, din Neamţ, urna a fost montată în casa de lângă biserică, unde credincioşii vin de obicei la praznic. Votul s-a desfăşurat în acordurile muzicii de la slujba de duminică.
Secţii inedite funcţionează în aşezările cu locuitori puţini ori cu populaţie îmbătrânită. Aici şcolile ori lipsesc, ori sunt de ani buni în ruină. În Coşlariu, Alba, urnele au fost îngrămădite în vestiarul stadionului de fotbal.
Votul a arătat cu totul altfel, însă, în comuna Ciugud din Alba. Localitatea care a renăscut în ultimii ani graţie fondurilor europene investite inteligent şi-a primit alegătorii într-o şcoală ultramodernă.
Dacă la Ciugud oamenii s-au înghesuit să voteze şi pentru a vedea şcoala smart recent construită, în Vaslui, secţia de votare numărul zece a fost pustie toată ziua.
Toţi cei aproape 2000 de alegători înscrişi la o secţie sunt cetăţeni din Republica Moldova care figurează cu domiciliul la aceeaşi adresă. Până la jumătatea zilei, doar cei cinci membri ai comisiei de votare îşi exercitaseră dreptul de vot.
Indiferent unde au votat, românii s-au întâlnit şi cu urne ieşite din tipare. Dacă la ţară au predominat cele din carton sau din rumeguş presat, în afara ţării lucrurie au stat altfel.
În Japonia, urnele au arătat mai mult ca nişte seifuri, în timp ce în Oldanda s-a păstrat tradiţia urnelor de tip tomberon. În Tunisia, ambasada a asigurat urne simbolice şi pentru copii. Iar în Londra, o secţie de votare a avut pe un perete un tablou cu Vlad Ţepeş.
