Trei povești fascinante de la Jocurile Paralimpice de la Rio. “Eram singur, eram deprimat, dar viața mea s-a schimbat atunci când am devenit sportiv”; “Când le-am spus medicilor că vreau să fac scrimă, aproape m-au scuipat”

De Redactia Observator la 18.09.2016, 13:38

Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

Azi se închid, la Rio, Jocurile Paralimpice, o competiție cu multe povești impresionante. Iată doar trei dintre ele.

Marlou van Rhijn (Olanda)

atletism
campioană paralimpică la 200 m (T44)

I se spune “Blade Babe” și este cea mai rapidă femeie cu proteze. A câștigat aur și argint la Londra la 100m și 200m. La Rio, ea s-a impus în proba de 200m. “Mereu oamenii îmi pun întrebări încercând să afle povestea tristă, dar nu e așa, eu duc o viață normală, însă pe proteze”, a spus Marlou.

Are 24 de ani și s-a născut cu aplazie fibulară, astfel încât la cinci ani medicii au fost nevoiți să-i amputeze piciorul drept, iar la unsprezece pe stângul. Mai întâi a început să practice înotul, dar în 2010 a trecut la atletism și bine a făcut.

“Părinții mei nu m-au împins niciodată spre vreun sport, dar mi-au spus tot timpul că orice este posibil. Dacă îmi doream să mă dau cu rolele, făceau tot posibilul să-mi împlinesc acest vis. Sunt o luptătoare, dar dacă e cineva care are spirit de luptătoare, aceea este mama mea. E greu să ți se spună că propriul tău copil nu va mai merge niciodată. Nu s-a panicat și mi-a dat multă încredere în mine, singurul lucru pe care și-l doresc părinții mei pentru mine este să mă vadă fericită”, a povestit Marlou pentru de Volkskrant.

Ea va concura și în ultima zi, în proba de 100m.

“Nu m-am simțit specială doar pentru că nu am picioare. Ce mă face specială e că pot să alerg repede”, a declarat Marlou van Rhijn.

Beatrice Vio (Italia)

scrimă
campioană paralimpică la floretă

Are 19 ani și niște ochi de culoarea mării liniștite. Zâmbetul îi completează ochii. La Rio, Beatrice Vio a participat pentru prima dată la o ediție a Jocurilor Paralimpice.

În urmă cu opt ani, ceea ce părinții ei credeau că e o simplă răceală era de fapt o meningită care a dus la sepsis și la o hemoragie internă.

Pentru a-i salva viața, medicii i-au amputat picioarele de la genunchi în jos și mâinile. În plus, a rămas și cu cicatrice pe tot corpul. A stat 104 zile în spital, dar a avut puterea să revină la scrimă, un sport pe care-l practica de la 5 ani.

“Tot timpul am știut că o să mă întorc la scrimă. Când le-am spus medicilor că vreau acest lucru, aproape m-au scuipat, cei care mi-au făcut protezele au început să râdă. Dar eu nu m-am lăsat și am crezut că pot s-o fac”, a povestit cea poreclită “Bebe”.

N-a reușit din prima pentru că era greu, dar a făcut echitație și mai apoi cu ajutorul părinților a reușit să revină.

Ea a fost prima scrimeră din lume care practică acest sport având patru proteze. Beatrice reușește să țină floreta cu o proteză special creată pentru acest lucru.

Vezi și Jocurile Paralimpice de vară din 2016 în IMAGINI IMPRESIONANTE (GALERIE FOTO)

La Rio a ieșit din grupe neînvinsă și a câștigat meciurile celelalte la scor, iar în finală a avut parte de un incident. O conducea pe Jingjing Zhou când vârful floretei acesteia s-a înfipt în masca lui Beatrice.

Partida a fost întreruptă, lui “Bebe” i-a fost aplicată gheață și lupta pentru aur a continuat. Italianca s-a impus cu 15-7, iar ochii au devenit și mai luminoși.

“M-am simțit pregătită să câștig aurul, mai ales când am în spate o întreagă echipă și familia. Ei sunt cea mai mare putere a mea. Mă uit la ei și îi văd fericiți. La final am plâns, am țipat, am îmbrățișat pe toată lumea, a mărturisit Beatrice Vio.

Morteza Mehrzad (Iran)

volei în așezat
joacă finala pentru aur

Morteza este cel mai înalt sportiv care a participat la Jocurile Paralimpice de la Rio. Are 2,46m și în copilărie a fost diagnosticat cu acromegalie, o afecțiune gravă care apare atunci când corpul produce prea mulţi hormoni care controlează creșterea.

Și dacă nu era de ajuns, la 15 ani a avut un accident cu bicicleta și și-a fracturat șoldul, piciorul drept nu s-a mai dezvoltat, iar deplasarea a devenit greoaie. De aceea el folosește scaunul rulant sau cârjele.

Sportivul în vârstă de 29 de ani a început să practice voleiul în așezat în urmă cu cinci ani, când un antrenor l-a văzut la televizor și și-a dat seama de potențialul său.

“Era considerat un tip ciudat, dar acum are șansă să devină un campion. I-am dat motive să spere. Înainte, când nimeni nu știa de el, lumea se uita urât la el. Acum, de când e faimos, când iese din casă, lumea vrea o poză cu el”, a spus antrenorul Hadi Rezaeigarkani pentru New York Times.

“A avut o viață grea, dar viața lui s-a schimbat, însă boala avansează. Crește în continuare. Când ne-am întâlnit prima oară putea să meargă mai bine. Oamenii care au astfel de probleme nu trăiesc prea mult”, a spus Muhammad Ali Dahestani, prezentatorul TV care l-a avut în emisiune pe Morteza, când a fost descoperit.

Azi, Iran și Bosnia Herțegovina, cele mai mari forțe din acest sport disputându-și ultimul act de la Sydney încoace, dau din nou lupta pentru medalia de aur. Cele două țări au echipe puternice, iar cei mai mulți dintre jucători au suferit accidente în care au fost implicate mine antipersonal.

“Eram singur, eram deprimat, dar viața mea s-a schimbat atunci când am început să joc volei și am devenit sportiv”, declară Morteza Mehrzad.

sursa: gsp.ro

Observator Sport Trei povești fascinante de la Jocurile Paralimpice de la Rio. “Eram singur, eram deprimat, dar viața mea s-a schimbat atunci când am devenit sportiv”; “Când le-am spus medicilor că vreau să fac scrimă, aproape m-au scuipat”