De ce înșală oamenii în relații? Un nou studiu ştiinţific dezvăluie motivele

Înşelatul, cea mai gravă încălcare a unui parteneriat și un ucigaș cunoscut de relații notoriu. Fenomenul este frecvent discutat, dar dificil de studiat. Până la urmă, scopul este de a evita să fii prins, așa că de ce să-ţi mărturisești infidelitatea în numele științei?

• Cum şi-a falsificat un senator POT CV-ul: Paul Pintea are doar 10 clase, calificarea zidar și studii la "academia matrimonială"

Un nou studiu aruncă o lumină fascinantă asupra motivaţiilor

Oamenii de știință ne pot oferi o nouă perspectivă asupra unui subiect adesea învăluit în stigmatizare și mister. Dar, după cum au demonstrat recent cercetătorii, înşelatul este rareori doar o simplă afacere. Există multe motive pentru care oamenii înşală, iar modelele sunt mai complexe decât sugerează stereotipurile obișnuite, precizează scientificamerican.com.

Ancheta a inclus 495 de persoane (dintre care 87,9% s-au identificat drept heterosexuali). Participanții au recunoscut că au trişat în relația lor și au răspuns la întrebarea de la rădăcina misterului: De ce ați făcut-o? O analiză a dezvăluit opt ​​motive cheie: furia, stima de sine, lipsa de dragoste, angajamentul scăzut, nevoia de varietate, neglijarea, dorința sexuală și situația sau circumstanța. Aceste motivații nu numai că au influențat de ce oamenii înşală, ci cât timp au făcut-o, plăcerea lor sexuală, investiția emoțională în aventură și dacă relația lor primară s-a încheiat ca urmare.

Deși majoritatea infidelităţilor implică sex, rareori este vorba doar despre sex în sine. Majoritatea participanților au simțit o anumită formă de atașament emoțional față de partenerul lor de aventură, dar a fost semnificativ mai frecventă la cei care au raportat că suferă de neglijență sau lipsă de dragoste în relația lor primară.

Unul din zece a spus "Te iubesc"

Aproximativ două treimi dintre participanți (62,8%) au recunoscut că și-au exprimat afecțiunea față de noul lor partener. Și aproximativ aceeași proporție (61,2 la sută) s-a angajat în dialog sexual explicit cu aceștia. Aproximativ patru din 10 (37,6%) au avut conversații intime, în timp ce unul din 10 (11,1%) a spus: „Te iubesc”.

Cei care au raportat că s-au simțit mai puțin conectați cu partenerul lor primar au avut o intimitate emoțională mai mare în aventură, poate ca o modalitate de a-și îndeplini acea nevoie. În mod similar, atunci când infidelitatea a fost legată de lipsa iubirii, indivizii au găsit experiența mai satisfăcătoare din punct de vedere intelectual și emoțional.

Satisfacția participanților cu sexul a diferit în funcție de motivul aventurii lor. Oamenii au raportat că se simt mai împliniți sexual atunci când au înșelat din cauza dorinței, lipsei de dragoste sau a nevoii de varietate. Cei care au citat o situație ca fiind cauza primară au fost mult mai puțin mulțumiți. O mare parte a activității sexuale s-a limitat la sărutări (86,7% la sută) și la mângâiere (72,9%). De fapt, studiul a constatat că doar jumătate dintre cei care şi-au înşelat partenerul au raportat că au act sexual.

Femeile au aventuri mai lungi decât bărbaţii

Motivul infidelității a influențat foarte mult și lungimea perioade. În unele cazuri, relația a fost o scurtă încercare, în timp ce altele au fost un atașament mai lung și mai profund. Cei care au înșelat din cauza furiei (cum ar fi dorința de răzbunare), lipsa iubirii sau nevoia de varietate au avut o aventură mai lungă, în timp ce cei motivați de situație (cum ar fi cei care erau beți sau incapabili să gândească clar) au încheiat-o mai devreme. De asemenea, femeile au avut o aventură mai lungă în medie decât bărbații.

În cele din urmă, doar o treime dintre participanți şi-au recunoscut infidelitatea partenerului lor principal. Femeile erau mai înclinate să recunoască decât bărbații. Cei care au recunoscut au fost mai probabil să fi înșelat din mânie sau neglijare, mai degrabă decât din dorința sexuală sau varietate. Acest lucru sugerează că mărturisirea lor a fost, probabil, o formă de răzbunare și o modalitate de a se răzbuna în loc de o modalitate de a-și curăța conștiința. Participanții care au mărturisit au fost, de asemenea, mai predispuși să formeze o relație angajată cu partenerul de aventură.

În timp ce infidelitatea este de obicei o întreprindere clandestină, unii au fost mai puțin atenți decât alții, poate în mod intenționat. Cei care înșelau din cauza lipsei de dragoste au participat la mai multe evenimente publice și au manifestat mai multă afecțiune publică față de partenerul lor. Pe de altă parte, trişorii situaționali erau mai puțin înclinați să trișeze în aer liber, poate pentru că sperau să se întoarcă la relația lor primară fără a fi prinși.

Soarta relaţiei depinde de actul în sine şi mai puţin de motivaţie

În cele din urmă, soarta relației principale a participanților depindea mai puțin de actul în sine și mai mult de ceea ce l-a motivat. Înșelarea era mai probabil să pună capăt unei relații atunci când a apărut din furie, lipsă de dragoste, angajament scăzut sau neglijare. Și era mai puțin probabil să facă acest lucru atunci când infidelitatea era circumstanțială. În mod surprinzător, doar una din cinci (20,4 la sută) din relații s-au încheiat din cauza aventurii.

Același număr de cupluri (21,8%) au rămas împreună, în ciuda faptului că partenerul lor principal a aflat, în timp ce puțin mai multe (28,3%) au rămas împreună fără ca partenerul lor să-și descopere infidelitatea. Relațiile rămase s-au despărțit din motive neînșelătoare.

Concluzia: Rareori infidelitatea a dus la o relație reală. Doar una din 10 dintre aventuri (11,1%) s-a transformat în cele din urmă într-un angajament deplin - una dintre preconcepțiile care se dovedește a fi adevărate.