Studiu: Vikingii s-au stabilit în America de Nord cu exact 1.000 de ani în urmă, cu mult înaintea lui Columb

Vikingii din Groenlanda sunt primii europeni care au ajuns în America şi au trăit într-un sat din Newfoundland (Canada) exact în urmă cu 1.000 de ani, potrivit unei cercetări publicate miercuri, relatează NBC. Analiza fragmentelor antice de lemn ale ruinelor din Newfoundland demonstrează o aşezare contruită cu 471 de ani înaintea lui Columb.

• Alternative de investiții mai bune decât imobiliarele, accesibile direct de pe telefon. Guda: "De ce să vă complicați?"

Cu mult înainte ca Columb să traverseze Atlanticul, opt clădiri încadrate din lemn, acoperite cu iarbă, aşezate deasupra unui pârâu, la nord de insula Newfoundland, Canada, dovedesc că vikingii au ajuns primii în Lumea Nouă. Momentul exact în care vikingii au călătorit pentru a întemeia satul L’Anse aux Meadows a rămas neclar, până acum.

„Multe felicitări ar trebui să fie aduse acestor nord-europeni pentru că au fost prima societate umană care a traversat Atlanticul”, a declarat geo-științificul Michael Dee de la Universitatea din Groningen din Olanda, care a condus studiul publicat miercuri în revista Nature.

O nouă tehnică de datare care utilizează furtuni solare ca punct de referinţă dezvăluind că aşezarea a fost ocupată în 1021 după Hristos, exact cu un mileniu în urmă și cu 471 de ani înainte de prima călătorie a lui Columb, cel care a ajuns în Bahamas în 1492. Călătoria vikingilor reprezintă multiple repere pentru omenire, relatează The Guardian. Așezarea oferă cele mai vechi dovezi cunoscute ale unei traversări transatlantice. De asemenea, marchează locul în care globul a fost în cele din urmă înconjurat de oameni, care cu mii de ani mai devreme călătoriseră în America de Nord pe un pod terestru care lega odinioară Siberia de Alaska.

„Este prima oară când data a fost stabilită în mod ştiinţific”, a spus arheologul Margot Kuitems, cercetător la Universitatea Groningen din Olanda şi principalul autor al studiului. „Înainte, data era bazată doar pe legende - istorii orale care au fost scrise abia în secolul 13, la cel puţin 200 de ani după evenimentele pe care le descriau”.

Vikingii s-ar fi întors în Groenlanda după dor câţiva ani

Primii colonişti nordici în Groenlanda erau din Islanda şi Scandinavia şi sosirea exploratorilor în Newfoundland marchează prima dată când omenirea a făcut înconjurul lumii. Totuşi, şederea lor nu a durat prea mult. Cercetările sugerează că nordicii au trăit în L’Anse aux Meadows între 3 şi 13 ani înainte de a abandona satul şi de a se întoarce în Groenlanda. Rămăşiţele arheologice sunt acum protejate, fiind considerate punct de referinţă istoric, iar Parks Canada a construit în apropiere un centru tematic. Este înscris ca sit al patrimoniului mondial UNESCO.

Cheia determinării exacte a datei a reprezentat-o forma naturală radioactivă de carbon detectată în fragmente antice de lemn găsite la faţa locului. Populaţia indigenă a ocupat L’Anse aux Meadows înainte şi după nordici, astfel că cercetătorii au fost nevoiţi să se asigure că fiecare fragment are urme distincte care arată că au fost tăiate cu unelte din metal - de care băştinaşii nu dispuneau. Arheologii s-au bazat de mult timp pe carbonul radioactiv pentru a face datări aproximative pentru materiale organice, precum lemnul, oasele şi cărbune, însă în cel mai recent studiu a fost utilizată o tehnică bazată pe „un eveniment global ce ţine de radiaţie cosmică” - probabil cauzat de explozii solare masive - pentru a determina data exactă.

Studiile anterioare au stabilit că în 993 a avut loc un astfel de eveniment cosmic care, timp de mai multe luni, a provocat niveluri de carbon-14 radioactiv mai mari decât de obicei în dioxidul de carbon din atmosferă. Copacii „respiră” dioxid de carbon pe măsură ce cresc, astfel că cercetătorii au folosit carbon radioactiv pentru a determina care dintre inelele anuale de creştere văzute în secţiuni transversale ale lemnului a fost din 993, a explicat autoarea, potrivit news.ro. 

Au folosit apoi microscopul pentru a număra inelele de creştere apărute ulterior, până la scoarţa lemnului, ceea ce le-a oferit anul exact în care copacul a încetat să crească. Cu alte cuvinte, când a fost doborât de nordici. Spre surprinderea cercetătorilor, fiecare dintre cele trei fragmente de lemn pe care le-au testat au aparţinut unor copaci tăiaţi în 1021 - doi brazi şi, probabil, un ienupăr.

Ce nu au putut stabili încă cercetătorii este dacă 1021 era la începutul sau la finalul ocupaţiei nordice, dar se aşteaptă ca alte analize asupra lemnului găsit în sit să extindă intervalul de date, a mai spus Kuitems.