Telescopul spaţial Hubble a surprins imagini impresionante cu explozia unei stele masive

În urmă cu aproximativ 11,5 miliarde de ani, o stea îndepărtată, care era de circa 530 de ori mai mare decât Soarele din sistemul nostru solar, a murit într-o explozie de proporţiile unui cataclism, care i-a dispersat straturile gazoase exterioare în spaţiul cosmic înconjurător, formând o supernovă ce a fost surprinsă de astronomi în cele mai mici detalii, informează Reuters, citat de Agerpres.

• Jumătate de ţară intră sub cod galben de ploi torențiale, grindină și vânt. Zonele vizate. DETALII la Observator 17:00, la Antena 1
• "N-am întâlnit aşa ceva". Aglomeraţie în vămi după minicavanţa de Paşte. Românii s-au întros acasă din Bulgaria, Grecia sau Turcia

Cercetătorii americani au anunţat miercuri că Telescopul Spaţial Hubble, lansat de NASA, a reuşit să capteze trei imagini distincte, care ilustrează un interval de opt zile începând cu doar câteva ore după detonarea unei stele masive - o realizare şi mai demnă de remarcat având în vedere vechimea şi distanţa la care s-a produs fenomenul.

Imaginile au fost descoperite în urma unei treceri în revistă a arhivei de date înregistrate de Hubble în 2010, potrivit astronomului Wenlei Chen, cercetător postdoctoral la Universitatea din Minnesota şi autor principal al studiului publicat în revista Nature.

A fost surprinsă pentru prima dată într-un singur set de imagini o supernovă care se răceşte rapid după explozia iniţială, reprezentând prima privire detaliată asupra unei supernove ce data dintr-un moment atât de timpuriu în istoria Universului, când acesta avea mai puţin de o cincime din vârsta lui actuală.

''Supernova se extinde şi se răceşte, aşa că nuanţele sale evoluează de la albastru-intens la roşu-închis'', a precizat Patrick Kelly, profesor de astronomie la Universitatea din Minnesota şi coautor al studiului.

Steaua muribundă, care aparţine unei categorii denumite supergigante roşii, se afla într-o galaxie pitică şi a explodat la finalul duratei sale relativ scurte de viaţă.

''Supergigantele roşii sunt strălucitoare, masive şi de mari dimensiuni, dar sunt mult mai reci decât majoritatea altor stele masive - de aceea sunt roşii'', a spus Wenlei Chen. ''După ce o supergigantă roşie îşi epuizează energia de fuziune din nucleu, are loc un colaps al nucleului său, iar explozia de supernovă va dispersa straturile externe ale stelei - învelişul de hidrogen''.

Prima imagine, care surprinde fenomenul la circa şase ore după explozia iniţială, înfăţişează debutul relativ restrâns şi extrem de fierbinte al exploziei - circa 180.000 de grade Fahrenheit (100.000 de grade Kelvin / 99.725 de grade Celsius).

Cea de-a doua imagine este surprinsă cu două zile mai târziu, iar a treia la aproximativ şase zile după explozie. În aceste două imagini, materia gazoasă ejectată din stea a fost surprinsă extinzându-se înspre exterior. În cea de-a doua imagine, explozia este de cinci ori mai puţin fierbinte decât în prima fotografie. În cea de-a treia imagine, ea este de zece ori mai puţin fierbinte decât în prima.

Cele trei imagini surprind diferite momente de după explozie

Rămăşiţele stelei care a explodat au devenit cel mai probabil un obiect incredibil de dens, denumit stea neutronică, a precizat Wenlei Chen.

Lentila gravitaţională puternică este fenomenul datorită căruia Hubble a reuşit să obţină trei imagini care surprind momente diferite de după explozie. Puterea gravitaţională imensă exercitată de un roi galactic localizat în faţa stelei care a explodat, privit din perspectiva Terrei, a funcţionat asemenea unei lentile - modificând direcţia şi amplificând lumina emanată de supernovă.

''Gravitaţia din roiul galactic modifică nu doar direcţia de propagare a luminii din partea anterioară, dar întârzie totodată durata de propagare a luminii, întrucât, cu cât gravitaţia este mai puternică, cu atât un ceas se mişcă mai lent'', a explicat Wenlei Chen. ''Cu alte cuvinte, emisia luminii dintr-o singură sursă aflată în spatele lentilelor poate ajunge la noi parcurgând diferite trasee, iar noi putem vedea apoi imagini multiple ale sursei''.

Profesorul Patrick Kelly a spus că abilitatea de a vedea o supernovă care se răceşte rapid într-un singur set de imagini graţie lentilelor gravitaţionale reprezintă ''ceva absolut uimitor''.

''Este ca şi cum ai viziona o rolă de film în culori care surprinde evoluţia unei supernove din vremea când Universul avea o mică fracţiune din vârsta sa actuală'', a adăugat coordonatorul studiului.

''Singurele alte exemple când a mai fost surprinsă o supernovă în primele stadii ale exploziei sale reprezintă cazurile unor explozii care s-au produs foarte aproape de noi. Când astronomii văd astfel de obiecte cosmice mult mai îndepărtate, ei privesc înapoi în timp'', a precizat Patrick Kelly.