Ajutor pentru Mirel Dolofan, românul care alină suferința copiilor bolnavi de cancer. Donație anonimă de 30.000 de euro

Viaţa i-a dat cea mai grea lovitură. Dar în ziua în care băieţelul lui a devenit înger, el a făcut din durere aliat. Şi a început lupta pentru supravieţuirea altor copii bolnavi. Mirel Dolofan are azi curajul să bată la uşi care, lui, i-au fost închise şi trăieşte doar pentru a-i ajuta pe alţii. 

• Prognoza meteo în Bucureşti pentru următoarele zile. Sunt aşteptate ninsori, vânt şi temperaturi negative

A fost odată un băieţel cu ochi negri, care iubea viaţa, baloanele colorate şi clătitele făcute de tata. Până într-o zi în care Marinuş a ajuns la spital. Era slăbit si galben ca ceara. Atunci i-au spus toţi Marinuş Gălbenuş. Medicii i-au făcut analize multe, l-au pus nişte perfuzii şi apoi i-au dat şanse minime să trăiască. Diagnosticul era grav - tumoră craniană. Dar Mirel, tatăl, n-a luat în calcul decât lupta pentru viaţă.

Mirel Dolofan: "Am stat 3 ani și ceva în spital în România, nu reauşeam să plecăm în străinătate, nu primeam acceptul, apoi am reușit să primim acceptul de la Viena. Am ajuns după 3 ani și ceva la Viena spunându-mi toți medicii din România că nu mai există nicio șansă de tratament că să aflu că în Viena începuse de 9 ani de zile trialul acesta, deci el există de 9 ani și medicii din România nu știau."

Pentru Marinuş a fost, însă, prea târziu

Cristina trăiește acum aceeași dramă

Cristina trăiește acum, aproape la indigo, ce a trăit Mirel. Fiica ei a primit acelaşi diagnostic dur şi aceleaşi speranţe mici. N-a avut încotro, s-a întors acasă.

Cristina Stase: Am luat numărul domnului Mirel, l-am sunat, dumnealui ne-a răspuns în aceeași seară, ne-a spus că ne aduce tot și ne-a adus aparatură

Mirel Dolofan: Nu poți trimite acasă un părinte cu un copil și să îi spui că noi nu mai avem ce face, luați-l acasă. Ce să faci acasă? Ce să faci cu copilul acasă? Nu te pricepi medical, nu ai echipamentele, nu ai absolut nimic. Cum să faci față? Şi eu că parinte ce să fac? Cum să îi alin suferință copilului? Măcar un pic de compasiune. Nu există din păcate la noi.

De asta a decis să facă el ce nu poate sau nu vrea statul, pentru aceşti copii. Cu ajutorul altor oameni cu inimă mare, nu neapărat şi buget pe măsură, a reuşit să cumpere echipamente care înseamnă, de fapt, o mini secţie ATI la domiciliu. Ceva ce nu există, chiar, în multe spitale din România.

O companie care a ales să rămână anomimă i-a oferit lui Mirel 30.000 de euro pentru a-și împlini visul!