Angelo Simionescu are 16 ani și este nevăzător, dar vrea să fie campion mondial la escaladă și programator. Îl putem ajuta

Campania Ajut Eu merge mai departe. Astăzi, cu povestea unui adolescent nevăzător, campion la escaladă şi as al programării. Merge la liceu, escaladează ziduri şi obstacole pe care nu le vede, dar le simte. Şi visează să dezvolte o tehnologie prin care să ajute şi alţi copii care nu văd. 

• Focul Sfânt a luminat România în noaptea Învierii. Credincioșii au fost copleșiți de emoții şi plini de speranță

Dacă nu i-am cunoaşte povestea, am crede că Angelo este doar un geniu al programării. Tastează non-stop, creează jocuri şi încearcă să aducă lumină în jurul lui. Şi face asta... din întuneric. 

Angelo Simionescu: Eu sunt nevăzător. Dar asta nu mă împiedică să fac chestiile care mă fac pe mine fericit. Numele meu este Simionescu Angelo, am 16 ani, învăţ la liceul pentru deficienţi de vedere Buzău, clasa a zecea. 

Nu a primit întâmplător nume de înger. Angelo a fost, din prima zi de viaţă, un miracol. 

Silvia Simionescu, mama lui Angelo: S-a născut la şapte luni, la 950 de grame, a trebuit să-l bage la incubator, fiind foarte mic. Am stat în spital o lună jumate, după care am ajuns acasă. N-am observat nimic, nu ni s-a spus nimic că ar avea vreo problemă. 

Dar la 3 luni, părinţii au observat că Angelo nu-i urmăreşte cu privirea

La spitalul din Buzău, diagnosticul oftalmologului a fost cataractă. Medicii din Bucureşti au descoperit, de fapt, o retinopatie - dezlipirea retinei şi orbire totală. 

Silvia Simionescu, mama lui Angelo: Ne-am pierdut, pur şi simplu. Am plecat acasă plângând, dezamăgiţi, nu ştiam încotro s-o luăm şi ce să facem, habar nu aveam ce să facem. 

O operaţie în Belgia l-ar fi salvat. Dar a durat încă trei luni să fie gata actele pentru plecare. 

Silvia Simionescu, mama lui Angelo: Atunci ni s-a spus că nu se mai poate face nimic, că retina s-a uscat. Era prea târziu. 

Angelo e astăzi un adolescent independent. Cunoaşte pe de rost culoarele liceului şi camerele casei sale. Şi-i e de ajuns, într-un loc nou, ca cineva să îi descrie spaţiul, pentru a se orienta. Are şi un ajutor de nădejde. 

Aici e a doua casă a lui Angelo. Locul unde se simte liber, unde fiecare pas în sus e o victorie şi fiecare cădere - o şansă să o ia de la capăt, mai puternic. La escaladă, Angelo a învăţat că poate să se ridice sus de tot. Aşa a ajuns campion. A câştigat medalia de bronz pentru escaladă, la cupa mondiala din Austria. Acum se pregăteşte pentru campionatul mondial din 2023. 

Angelo vrea să fie într-o zi antrenor de escaladă

Şi să transforme România într-un loc mai accesibil pentru cei ca el, prin aplicaţii speciale. 

Angelo Simionescu: O să vreau să fac o aplicaţie pentru nevăzători care să scaneze tot panoul cu culorile disponibile şi ea să-ţi dea indicaţii în cască.  Ajutorul pe care l-am primit de la România înseamnă enorm pentru mine, şi o sa încerc să ajut România cu tot ce pot.

Doar că ce poate depinde de un laptop mult mai performant. Îi putem spune Ajut Eu unui copil care nu vrea... decât s-ajute. 

Angelo Simionescu: Ca de obicei cand termin un traseu, ma simt asa, ca am starea aceea de fericire, de bucurie. Escalada este puterea mea!