Mihnea şi-a sacrificat copilăria pentru a deveni cel mai bun din lume. Acum, are zeci de medalii: "Timpul liber mi-l dedic acestui vis"

Mii de antrenamente şi tot atâţia kilometri străbătuţi, ani de sacrificii şi un drum cu-n singur sens: tot înainte. Aşa se naşte un campion. Cunoaştem astăzi un adolescent care a crescut cu o dorinţă. Să fie cel mai bun ciclist.

• Când scăpăm de vortexul polar şi ninsori. Jumătate din ţară, paralizată de zăpezi

• Cele mai importante știri ale zilei sunt la Observator 19, Antena 1.

Mihnea Harasim şi-a petrecut copilăria pedalând. A adunat zeci de medalii şi are acum nevoie de un imbold, pentru a merge mai departe. O bicicletă de concurs l-ar ajuta să facă performanţă în continuare. Iar pentru asta, e nevoie să spunem doar atât: Ajut Eu.

E un drum greu și pare că merge singur. Dar forța unui campion nu vine doar din îndârjirea cu care își forțează limitele, mușchii și voința. Ci mai ales din oamenii care îl însoțesc pe drum. Cei care îi cunosc luptele, căderile, speranțele și tot ce se mai ascunde în spatele succesului.

Antrenor: Facem trei urcări. Forțezi pe coborâre! Prima în picioare, a doua jos, a treia iar în picioare, revenirea pe coborâre.

Mihnea Harasim are 16 și a crescut pe două roți. De la primele încercări, până la viteza cu care îl vedeți pedalând astăzi, au trecut o copilărie, mii de ore de antrenamente, zeci de medalii și aproape un deceniu de când oamenii din jurul lui îl susțin.

Mihnea: Cu timpul am început toată familia să respirăm ciclism.

Mama lui Mihnea: Încă de la 8 ani a început această pasiune a lui, a fost sprijinit de familie, de toată lumea.

Mihnea: Prima bicicletă adevărată a fost un Mountain Bike mai mare. Mai mare decât mine pe vremea aia. Fosta bicicletă a surorii mele.

De atunci, bicicletele au crescut odată cu el.

Mihnea: Eu fiind în creștere, bicicleta rămâne ușor-ușor mică și cam trebuie schimbată.

Nu e însă un lucru ușor. Ciclismul e un sport scump – de la echipamente, până la deplasările la concursuri - și e nevoie de multe eforturi pentru a nu renunța la un vis.

Mama lui Mihnea: Ne străduim, muncim, soţul meu şi-a sacrificat concediile muncind în altă parte ca să facem rost de bani.

Tatăl lui Mihnea: Nu putem spune că sunt sacrificii, noi facem tot ce putem pentru pasiunea lui.

Mihnea: Și timpul liber mi-l dedic visului acesta. Prin refacere. Spun am trecut de antrenament, de competiție, am timp liber, să mă refac, să mă odihnesc și să încep din nou o altă competiție sau un alt antrenament greu.

Inspirați de pasiunea lui Mihnea, au început să creadă în el nu doar familia și prietenii, ci și un antrenor care-l ajută din simpla convingere că merită.

Reporter: Îl antrenați pe Mihnea fără pretenții financiare.

Filip Grigorescu, antrenor: Bineînțeles.

Reporter: De ce?

Filip Grigorescu, antrenor: Pentru că vreau ca el să reușească. Pasiunea depășește orice recompensă financiară sau de altă natură.

Mihnea Harasim, printre cei mai buni tineri cicliști de pe continent

Mihnea Harasim este campion al României la contratimp și a făcut parte din lotul olimpic de tineret european. Dintre toate calitățile care l-au adus aici nu i-a lipsit nici șansa. Un manager din Belgia – țară cu tradiție în ciclism – l-a văzut și i-a simțit talentul, așa că l-a cooptat într-o echipă care selectează cei mai buni tineri cicliști de pe continent. Dar tot tricoul naționalei îl emoționează mai tare.

Mihnea: Ai altă încredere în tine când porți tricolorul tău! Tu acolo, în țara ta, ești primul.

Iar pentru a fi primul e nevoie de-atât:

Mihnea: Dedicare. E singurul cuvânt. Tot ce trăiești, să trăiești pentru asta. Ieși cu prietenii și te invită că e o petrecere în weekend, trebuie să te abții și să zici Stop, nu pot. Am antrenament, eu vreau să merg altundeva.

E o alegere grea, pe care o face cu maturitate.

Așa arată viața, la 16 ani, pentru Mihnea Harasim. Țineți mintele numele acesta. Cândva, s-ar putea să-l auziți des.

Reporter: Ce simți când ești pe bicicletă?

Mihnea: Simt în primul rând o libertate.

Antrenor: Avem dreptul să visăm, de ce nu? Viitorul ne va demonstra dacă va exista și un Harasim în ciclism. Noi sperăm să existe.

Mihnea: Cel mai mare vis al meu este să să port cândva tricoul curcubeu, ceea ce semnifică campionul mondial

Mihnea: Cel mai mare vis al meu este să să port cândva tricoul curcubeu, ceea ce semnifică campionul mondial. Să fie al meu.

Mama lui Mihnea: Toată această poveste a început când eu mi-am dorit pentru Mihnea o bicicletă mai performantă. Nivelul la care este el acum îl ajută să performeze doar cu lucruri de mare valoare. În momentul de faţă, noi nu ne-am putut permite acest lucru pentru el.

Reporter: Cum v-aţi dat seama?

Mama lui Mihnea: Încă de la 8 ani a început această pasiune a lui, a fost sprijinit de familie, de toată lumea.

Reporter: Cum reuşeşte să ajungă la performanţă?

Mama lui Mihnea: Printr-o muncă foarte multă, alături de antrenor. Prima bicicletă performantă a avut-o acum 3 ani, care acum îi este mică, evident. Pentru mine, personal, el va fi un 3H de România. Ce înseamnă acest lucru pentru mine? După Hagi, Halep, va veni şi un Harasim. A fost la multe competiţii afară. În Cehia, în Belgia, în Franţa. în Olanda. Îl susţinem de acasă, foarte emoţionaţi, sunt curse unde nu îl putem vedea. Multe nu se transmit live, însă antrenorul belgian la care echipă el aleargă afară face live-uri şi asta ne ajută foarte mult ca să-l putem vedea. Noi nu ne putem permite să mergem cu el.

Mama lui Mihnea: El este campion la contratimp. Ceea ce înseamnă că îi trebuie o bicicletă de contratimp. Şi el nu are în acest moment. Îl văd foarte bine. Visul lui va fi să reprezinte România afară şi deja o face. Sunt convinsă că i se va împlini acest vis, însă cu foarte multă muncă şi susţinere ca şi până acum.

Tatăl lui Mihnea: L-am văzut încă de la 3-4 ani, când a avut prima bicicletă. Stăteam la bloc în oraş şi a căpătat foarte repede deprinderea de a merge pe bicicletă. Toţi copiii de vârsta lui erau uimiţi. După care i-am învăţat cam pe toţi cum se pedealează. L-am dus la clubul de ciclism unde eu în adolescenţă am concurat, ştiindu-l pe antrenorul de acolo şi de acolo a început pasiunea lui. Niciunul nu putea merge fără roţi ajutătoare. El, din prima, a mers fără roţi ajutătoare. Probabil a moştenit asta de la mine. Eu nu am avut şansa să concurez la un nivel. eu am prins perioada aceea de tranziţie, chiar la Revoluţie eram adolescent CUT după care au venit anii de liceu şi a trebuit să mă ocup de altele.

Tatăl lui Mihnea: A început ciclismul în mod organizat, la clubul din Constanţa, acolo a luat contact direct cu sportivii mai mari care erau deja adolescenţi, care mergeau deja la concursuri în ţară. S-a lipit de ei şi a vrut merreu să meargă la antrenamente acolo. Acum deja suntem la un alt nivel, unde antrenamentele se fac în ore săptămânale, intensitate. Sacrificiile nu sunt imense, noi facem totul pentru pasiunea lui. Nu putem spune că sunt sacrificii, noi facem tot ce putem pentru pasiunea lui. Pentru pasiunea lui nu contează. Am apelat şi la cunoştinţe, familia ne+a susţinut pentru achiziţionarea bicicletei. Cei care nu cunosc sportul acesta spun: "Mare lucru, te urci pe bicicletă, dai la pedale." Dar nu este aşa. E unul dintre cele mai complexe sporturi.

Tatăl lui Mihnea: Ştie în permanenţă ce este nou în domeniu, din ce materiale mai bune se folosesc echipamente. Contează! La un concurs, dacă ai un echipament de calitate, te poate proteja şi în caz de accident. Ăsta este cel mai important lucru. Ca să poţi concura afară la un anumit nivel, unde toţi au biciclete de top, evident că şi el are nevoie de o bicicletă performantă. Cel mai important este să faci cu multă pasiune. Talentul poate este nativ sau poate se capătă pe parcurs. Sunt competiţii unde iau 180 de sportivi de vârsta lui odată startul şi acolo este care pe care. Care e mai bine pregătit, care a participat la mai multe competiţii, care are bicicleta mai bună ajunge să vină în faţă şi asta ne dorim, asta îşi doreşte şi el.

Antrenor: Am început colaborarea cu Mihnea acum vreo 3 ani, el era la o cechipă de copii din Contanţa şi a fost observat de managerul unei echipe din Belgia şi selecţionat să participe, alături de ceilalţi sportivi, să alerge pentru echipa din Belgia, Canibal Team se numeşte. Mihnea, din dorinţa de a face pasul următor, de la echipa de copii spre nivelul pe care şi-l doreşte, m-a contactat dacă vreau să lucrez cu el. În viaţă de multe ori trebuie să ai şi noroc. Putem să spunem că a fost un noroc pentru el să fie remarcat de belgieni şi practic exact ce avea nevoie pentru a progresa. În România, nivelul este cu totul altul faţâ de ce se întâmplă afară. Chiar dacă ar face parte din cea mai puternicî echipă din România.

Răzvan și Dani, ajutați de GIANT România i-au făcut o surpriză lui MIhnea

Răzvan și Dani i-au făcut o surpriză lui Mihnea și îl ajuta să lupte pentru a deveni campion. Alături de firma Giant România i-au făcut cadou o bicicletă specială pentru probele individuale.

MULȚUMIRI: Complice la surpriza este FIRMA GIANT ROMÂNIA