Taxi Gratis este misiunea vieţii lui Alex. Din calvarul mamei sale, a creat un serviciu prin care ajută bolnavii să se deplaseze la spital: "E ca un curcubeu"

Dramele prin care trecem sunt lecţii care lasă urme şi care, de cele mai multe ori, ne fac mai buni. Pentru Alex Bobeş pierderea mamei a fost un şoc. La fel ca toţi anii în care, imobilizată la pat fiind, fiecare drum până la spital şi înapoi era un calvar. Aşa că Alex a decis - în memoria mamei va face el acest serviciu pentru oamenii bolnavi. Gratis. Un taxi gratis care în ultimii 9 ani a străbătut peste 2.000 de kilometri şi a ajutat peste 450 de oameni. Urmăriţi un reportaj emoţionant, despre un om ca o lumină. 

• Rușii au lovit Ucraina pentru prima dată cu o rachetă balistică intercontinentală ICBM

E o zi gri în Bucureşti, dar povestea care începe e ca un curcubeu. Veţi înţelege repede de ce. Aşa arată omenia pură. Doi oameni, braţ la braţ, unul fiindu-i sprijin celuilalt. Daniel are tetrapareză şi probleme cu vederea. L-a întâlnit pe Alex în urmă cu 7 ani, când avea nevoie să ajungă la spital, iar el s-a oferit să-l ducă gratis. Şi, de atunci, au tot făcut aceste drumuri împreună. 

"Ai grijă un pic aici, ridică piciorul, aşa. Hai că te pun în cărucior ca să stai jos. Stai aşa. Să te dai cât pe spate poţi şi ţine-te. Ia să văd, pot să te urc" . Pentru Daniel, Alex a fost ca o lumină, într-o lume de prejudecăţi.  

Întâlnirea lui Daniel cu Alex, "ca şi cum ar veni o furtună de vară şi ar ieşi soarele şi un curcubeu frumos"

Daniel: Era foarte greu cu taxiurile, nu-mi găseam taxi, am găsit un taxi, s-au purtat urât cu mine, unul m-a înjurat, altul mi-a spus că el nu duce persoane cu dizabilităţi. Pentru mine a fost o bucurie, ca şi cum ar veni o furtună de vară şi ar ieşi soarele şi un curcubeu frumos. Aşa a fost pentru mine întâlnirea cu Alex şi cu asociaţia lui, Taxi Gratis.

Taxi Gratis este misiunea vieţii lui Alex. În ultimii 9 ani, a străbătut peste 2000 de kilometri şi a ajutat peste 450 de persoane. Oameni cu dizabilităţi, oameni singuri, care nu îşi pot permite un simplu drum până la spital. 

Alex Bobeş: Ei trebuie practic ajutaţi direct, preluaţi din pat, puşi în căruciorul cu rotile şi trabnsportaţi la spital. Am avut cazuri când am ajutat oameni şi din alte motive, aveau nevoie să ridice taloane de pensie, care voiau să meargă la cumpărături, chiar dacă proiectul este destinat în principal persoanelor care vor să ajungă la spital sau la clinici medicale.  

A început să facă bine după o suferinţă personală: mama lui avea nevoie de permanent de însoţitor şi transport

Pentru el, nu sunt simple curse, ci întâlniri care îl schimbă. 

Alex Bobeş: Am simţit că vreau să ajut mai mult. Cred că dramele prin care trec oamenii şi poveştile lor mai mult m-au întărit şi m-au motivat să fiu mai puternic decât să mă facă să renunţ. 

Alex a început să facă bine aşa cum se întâmplă de multe ori: după o suferinţă personală. 

Alex Bobeş: Mama mea suferea de cancer, la un moment dat nu se mai putea deplasa pe cont propriu, nu mai putea să meargă şi avea nevoie permanent de însoţitor şi de un mijloc de transport. În afara maşinilor pe care le puteam închiria contra cost, nu prea aveam alte opţiuni şi ne-am descurcat foarte greu în perioada respectivă.

Alex face voluntariat în timpul liber, în rest e IT-ist: "La început i-am ajutat pe oameni cu maşina personală"

Atunci şi-a dat seama câtă nevoie au şi alţi oameni de ajutor. Şi a început să facă voluntariat. În timpul liber, pentru că în rest e angajat în IT. 

Alex Bobeş: La început i-am ajutat pe oameni cu maşina personală, o maşină berlină, o maşină mică. A fost destul de dificil pentru că nu prea încăpeau cărucioarele pliabile în portbagaj şi mă chinuiam destul de mult, trebuia să-i ajut şi pe ei să-i iau în braţe şi să-i pun pe bancheta din spate. 

După aproape 6 ani a cumpărat un microbuz pe care l-a adaptat cu rampă pentru persoanele cu dizabilităţi. Tot ce a câştigat a investit în asta. Mereu, cu gândul la mama. 

Alex Bobeş: Fac asta în memoria ei dar fac activitatea asta în principal pentru oamenii din jur. Când eşti imobilizat sau ai probleme locomotorii grave, ai nevoie de susţinere. Dacă n-o pot face apropiaţii, atunci ar trebui să fie oferit ajutorul de către autorităţi. Dar nu există. 

Visul lui Alex: să ajute cât mai mulţi oameni. De ce mai are nevoie pentru a-l îndeplini 

 Între 40 şi 400 de lei costă în mod normal transportul unei persoane imobilizate. Alex o face gratis. De zeci de ori pe lună. Şi tot ce îşi doreşte e să poată merge mai departe. 

Alex Bobeş: Visul meu este să ajut cât mai mulţi oameni. Dacă am avea încă o maşină am putea să ajutăm de două ori mai mulţi oameni decât ajutăm acum şi încă un şofer. Simt nevoia să ajut pentru că simt că trebuie să dăm şi ceva înapoi societăţii, nu doar să luăm lucruri din societate.