Un poliţist din Vâlcea ajută sute de copii. Merge din casă în casă, împarte daruri, bucurie şi îi încurajează pe cei mici să înveţe
Un poliţist din Vâlcea ajută sute de copii. Din casă în casă, împarte daruri, bucurie şi îi încurajează pe cei mici să înveţe, ca să depăşească sărăcia. Eusebiu Predonescu a format o reţea de voluntari în tot judeţul, din nimic altceva decât dorinţa de a face bine. E omul care spune Ajut Eu în fiecare zi şi care are o singură dorinţă: să atragă şi alţi voluntari în misiunea lui.
De Redactia Observator la 13.12.2020, 20:38
- Un poliţist voluntar îndeplineşte dorinţele a sute de copii
- Omul doreşte să atragă şi mai multe persoane interesate să facă un bine celor aflaţi în impas
Moșul n-are barbă și e de fapt polițist
''Ce fac copiii mei?''
''Domnul Predonescu! Credeam că nu mai vii!''
''Cum să nu vin la voi? Raul, ce ai acolo?''
''O chitară!''
''Ia arată-mi ceva la chitară!''
Pare că a venit deja Crăciunul pentru acești trei frați dintr-un mic sat din Vâlcea.
''Plină de jucării, nu pot să cred aşa ceva! Cine mă ajută?''
''Ajut eu!''
''Şi eu!''
''Hai cu jucăriile!''
Din dragoste pentru copii
Eusebiu Predonescu: Povestea începe din dragoste față de copii. Am lucrat 8 ani în învățământ ca profesor psihopedagog și după aceea am intrat în sistemul Poliției Române. Dar tot timpul am fost lângă copii.
Eusebiu Predonescu a spus primul Ajut Eu. L-au urmat zeci de voluntari, care ajută pe termen lung peste 500 de copii. Suflete încercate, cărora viața le-a răpit unora un părinte, altora șansa la o educație. Dar niciodată inocența.
Tatăl copiilor: De trei ani îi cresc singur!
Reporter: Sunteți mândru de ei!
Tatăl copiilor: Da, foarte mândru.
Reporter: Vă așteptați la un așa ajutor venit de la o persoană care nu vă cunoștea?
Tatăl copiilor: Nu, niciodată. N-avea cine să mă ajute, nu mă cunoștea nimeni.
Și el e tată și deseori își ia cei doi copii cu el când merge să ajute.
''Mi-aș dori să reușim să facem camera mea!''
''O să se rezolve și asta! Sunt sigur!''
Unii copii au nevoie de rechizite, alții de un acoperiș, iar alții doar de oameni
Eusebiu Predonescu: Nici nu vă dați seama cât de important este să ajungi lângă un copil și să fie mulțumit că l-ai luat în brațe. Nu vrea nimic mai mult, pentru că și-a dat seama că a primit un mesaj puternic. Nu mai eşti singur.
Reporter: Ce ați simțit prima oară când ați primit o îmbrățișare de la un copil pe care l-ați ajutat?
Eusebiu Predonescu: Ceea ce nu am simțit niciodată.
Omul cu inimă mare
Adi are o mamă doar în poze. De când a rămas orfan, pe el și pe fratele lui îi crește singură bunica. Când Eusebiu Predonescu și echipa lui le-au trecut pragul prima oară, casa stătea să se dărâme.
''Acoperișul era aproape dărâmat, tavanele de asemenea. Ce am putut noi face iniţial a fost să dăm jos acoperișul, în primă fază, să-l înlocuim cu unul nou. Am trecut la interioare, le-am finisat. Să oferi ajutor e maximul pe care îl poate face cineva. În primul rând te împlinește.''
Binele se întoarce întotdeauna
Dacă au învățat ceva preţios voluntarii este că binele se întoarce. Ei au construit doar anul acesta patru case. Banii i-au strâns doar din reciclare. Comunitatea s-a mobilizat neașteptat și a reușit să transforme deșeuri în visuri împlinite.
''Să readucă normalitatea. Pentru că noi vorbim de normalitate. Să zâmbeşti este normal. Eu mă pun la dispoziţia lor oricând este necesar.''
Eusebiu Predonescu: E foarte ușor să fii om, să ajuți pe cineva fără să aștepți ceva în schimb. Și dacă vrei să faci ceva, ai unde.
Dacă-l întrebi pe el ce își dorește, îți va răspunde simplu.
Eusebiu Predonescu: Avem nevoie de oameni.
Oameni, care să spună mai departe: Ajut Eu.
