Visul lui Costin se va împlini din primăvară. Va zbura alături de Mihai Sturzu

A crescut într-un orfelinat şi a privit toată copilăria spre cer. Pe deasupra lui treceau avioane şi îşi imagina că piloţii sunt liberi că pot vedea dincolo de gardurile orfelinatului. Aşa i-a încolţit visul să devină pilot. Este povestea lui Costin.

• EDIŢIE SPECIALĂ Observator. Primele EXIT POLL-uri ale Alegerilor Prezidenţiale, ora 21:00, LIVE la Antena 1
• COMPARAŢIE. Prezenţa la vot pe ore în primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2014, 2019 şi 2024

"Aviaţia a venit în viaţa mea într-un moment în care deznădejdea şi lucrurile rele se învârteau în jurul nostru. Aveam undeva la 8 ani şi eram într-un orfelinat al statului român. Viaţa într-un orfelinat este plină de multe dureri. Noi aveam o curticică acolo. Existau nişte garduri înalte care diferenţiau lumea de afară de lumea noastră. Şi nu aveai unde să te uiţi, decât eventual pe cer. Printr-o coincidenţă sau nu, centrul de plasament se afla lângă un aerodrom. Mă uitam pe cer aşa nebunatic şi am început să visez la avioane. Îmi plăcea ideea că ei erau sus. Treceau şi de gardul acela imens, vedeau şi lumea noastră. Aşa îmi imaginam eu, că vedeau şi lumea noastră. vedeau şi lumea de afară, treceau de gard fără discuţii", a declarat Toma Costin Chiriac.

Când l-am cunoscut pe Costin, avea 23 de ani. De câţiva ani, fusese obligat să plece din centrul de plasament. Să îşi găsească singur drumul. Purtând în braţe un sac negru, plin cu haine, iar pe corp - urmele bătăilor îndurate în orfelinat. "Ce mă doare cel mai mult este că eu am şi astăzi pe spate acele urme. Sunt lucruri care nu trec. Nu trec. Rănile din suflet au mai trecut oricum, pentru că viaţa este o balanţă", a declarat Toma Costin Chiriac. Balanţa s-a înclinat spre bine în ultimii doi ani. Astăzi, Costin îşi trăieşte visul din copilărie. În simulatorul de zbor, exersează aterizarea perfectă. În curând, va face acest lucru şi la manşa unui avion adevărat de linie. E pe cale să devină pilot, aşa cum a visat, în ciuda tuturor celor care i-au spus că nu se poate. A fost suficient să-i spună cineva: Ajut Eu.

"Lumea de la 11.000 de metri vreau să spun că se vede ăn fiecare zi cu soare. Şi de asta pot să spun că este unul dintre cele mai frunmoase job-uri din lume pentru că mereu ai parte de această lumină care este foarte importantă pentru noi. Şi imi doresc, stiti, cum avem acest motto - binele creează bine, îmi doresc la râdnul meu să fiu, să fiu flacăra din inima unui copilaş care azi se află în situaţia în care m-am aflat eu în trecut, într-un centru instituţionalizat, închis în nişte garduri şi vreau să fiu flacăra din sufeltul lui care îi crează lui  motivaţia de a putea merge mai departe", a declarat Toma Costin Chiriac.

Comandantul Mihai Sturzu a venit în platoul Ajut Eu şi s-a declarat nerăbdător să zboare cu el din primăvară, când Costin va termina cursurile.