Loredana: „Toţi am fost singuri în pandemie”

Viața lor a fost dată peste cap în feluri de neimaginat. Pentru că sunt dependenți de ceilalți, de contactul uman, de emoții, de public. Artiștii, fie că e vorba de cântăreți sau actori, trec prin cea mai grea perioadă a vieții lor: nu mai au concerte, spectacole, audiții. Dar mulţi s-au reinventat şi se pregătesc de marea întâlnire cu publicul.

• Val de ger peste România. Unde se vor întregistra aproape -10 grade

„O fată singură în noapte”. Aşa s-a simţit Loredana în anul pandemiei, pentru că a fost ca o noapte în care toţi ne-am simţit cumva singuri. Dar a fost şi o vreme în care a redescoperit bucuria de a face televiziune și de a se lăsa descoperită de fani pe rețelele de socializare. Nu s-a lăsat copleșită de teamă, a exersat la chitară și pian și, dacă ar mai fi ținut carantina, ar fi scris o carte.

„Am fost și eu la fel de dornică să-mi umplu timpul, să-mi umplu zilele. A fost așa un pic ca pe vremea războiului, dar un război puțin mai pervers și neașteptat. A atacat foarte mult la partea psihică, foarte mulți oameni am văzut că sunt marcați puțin de această distanțare socială. Nu că s-au sălbăticit, dar cred că au dezvoltat niște obiceiuri, unele bune, unele mai puțin bune. Cele bune sunt că am reușit să ne ocupăm ma mult de noi, de familia noastră, de copiii noștri. De spiritul nostru.”

Lori acasă, Lori cântând, Lori gătind

Când intră într-o încăpere, Loredana schimbă atmosfera într-o secundă. Aduce lumină şi optimism şi greu îţi poţi imagina că are căderile şi fricile ei. În pandemie, însă, s-a temut pentru cei dragi, mai ales pentru părinţi şi starea lor de sănătate fizică şi psihică. Şi-a găsit sprijin tot în ceilalţi şi în interacţiunea cu ei. „Retrăind acele emoții, îmi da seama că era o greutate, știi? De multe ori era o greutate să te și culci, de multe ori nu aveai de ce să te culci, nu erai prea obosit ca să te culci. Neplimbându te decât prin casă sau prin grădină. Încercam să mă organizez și încercam să programez în fiecare zi, orele, când să fac asta, când să fac aia. Când să studiez, când să fac acele live-uri pe care le făceam pe Instagram și pe Facebook, un fel de emisiuni să zic așa online în care încercam să dezbatem câte o temă în fiecare zi, să cânt live, să găsesc motive să ne bucurăm și să uităm de ceea ce se întâmplă. Și foarte mulți fani ai mei au fost extrem de bucuroși că am intrat în contact direct cu ei în acest fel și că le-am arătat o altă fațetă pe care ei n-o știau. Aceea de Lori casnică, Lori acasă, Lori gătind, Lori cântând, Lori improvizând, făcând lucruri pe care n-a avut niciodată timp să le facă.” Asta o ţinea ocupată şi în formă. Ştia că trebuie să fie frumoasă pentru fani, nu să stea toată ziua deprimată şi în pijamale, urmărind seriale.

Pierderile sunt tot un câştig

A câştigat şi a pierdut în egală măsură. Dar lecţiile pe care le-a învăţat i se par nepreţuite. „Am câștigat mai multă profunzime, mai mult curaj. Şi am încercat să mă conving că, până la urmă, orice pierdere materială e un câștig pe altă parte. Și am suferit, și m-am consumat pentru colegii mei, pentru echipa mea cu care lucrez de ani de zile, e vorba de banda mea Agurida, de tehnicieni, ingineri de sunet, manageri, agenți. Faptul că a trebuit să închid temporar atelierul meu de voce și muzică, atelier care îmi poartă numele și care mergea extraordinar de bine, erau sute de copii înscriși, se făcea și teatru, se făcea și muzică, și instrumente, asta  m-a durut foarte tare. Că n-am făcut asta pentru câștig neapărat, ci pentru că am simțit nevoia să dau mai departe din tot ce am primit cumva la rândul meu, să dăruiesc mai departe și celor mici.”

Dar Loredana nu mai vrea să se simtă singură. Aşa că are planuri şi aşteaptă cu nerăbdare marea reîntâlnire de pe scenă. „Un 2021 perfect ar fi cu un concert la Sala Palatului, concert pe care trebuia să-l țin în 2020. Două albume-mi doresc, atenție, nu doar unul. Lucrez deja la asta. Călătorii, de ce nu? Să pot să călătoresc din nou fără teama testelor, a carantinei, a blocajelor  de genul ăsta. Și pentru fetița mea să-și împlinească și ea visul să se ducă să studieze acolo unde și-a dorit să plece din 2020. Pentru părinții mei să fie sănătoși și să pot să fac oamenii fericiți în continuare. Și să fiu fericită, pentru că dacă nu sunt eu fericită, nu pot să transmit mai departe. Fericirea e contagioasă, e mai contagioasă decât orice virus. Și aș vrea să fiu întotdeauna contaminată de fericire.”