Experimentul unor cercetători belgieni: trăiesc de două ierni la 12 grade în casă. Cât le vine factura la energie: "Au spus că suntem nebuni"

Un grup de cercetători belgieni aplică în locuinţele lor principiile proiectului SlowHeat (''încălzire lentă''), prin care aceştia caută soluţii de rezervă care permit încălzirea locală. Astfel, se foloseşte mai puţină energie decât pentru încălzirea centrală. O primă măsură recomandată ar fi adaptarea garderobei personale, cu mănuşi şi pelerine cu încălzire. 

• Când scăpăm de vortexul polar şi ninsori. Jumătate din ţară, paralizată de zăpezi

''Suntem o familie de şase, avem o locuinţă de 200 de metri pătraţi, iar în prezent, fixăm termostatul central la maxim 15 grade Celsius'', spune inginerul belgian Geoffrey Van Moeseke, care aplică în propria locuinţă principiile proiectului SlowHeat, relatează AFP, citat de Agerpres.

În sufrageria lui Geoffrey Van Moeseke, din locuinţa sa situată în oraşul Louvain-la-Neuve, în centrul Belgiei, termometrul afişează 14,5 grade Celsius. Temperaturile de afară sunt negative. În ciuda frigului de afară, care se resimte când trecem prin dreptul ferestrelor din camera de zi, cercetătorul ne garantează că lui nu i se pare frig.

Pentru al treilea an consecutiv, inginerul belgian aplică în locuinţa proprie principiile proiectului SlowHeat (''încălzire lentă''), în cadrul căruia este atât cercetător cât şi cobai.

Din acest proiect de cercetare, coordonat de Universitatea din Louvain, fac parte patru cercetători şi circa 20 de rezidenţi.

Ideea este simplă: ''Încălzim corpul, nu zidurile''.

Altfel spus, cercetătorii caută soluţii de rezervă care permit încălzirea locală, folosind mai puţină energie decât pentru încălzirea centrală.

Prima măsură recomandată? Adaptarea garderobei personale! ''Sunt îmbrăcat cu un pulover din bumbac clasic, peste care port o vestă veche destul de călduroasă. Pe dedesubt, mai am două straturi: un tricou şi o bluză tehnică de sport pentru exterior, de bună calitate'', explică el.

În picioare, şosete şi ''nişte papuci vechi îmblăniţi care sunt extrem de călduroşi''.

Al doilea sfat: prioritizarea radiatoarelor electrice. Geoffrey Van Moeseke are două pe care le pune în funcţiune una până la două ore pe zi: unul în salon, celălalt în camera fiului cel mare, cea mai friguroasă cameră din locuinţă, unde temperatura medie depăşeşte rareori 12 grade Celsius. Un astfel de panou radiant plasat pe birou emite o căldură puternică în mod rapid.

Pe site-ul proiectului, cercetătorii recomandă totodată pelerina termică electrică, a cărei achiziţie este ''rentabilizată într-o lună'', subliniază el. Când stau la calculator, unii dintre participanţi utilizează mouse pad-uri termice.

Proiectul SlowHeat avea drept obiectiv anticiparea unei crize energetice

Lansat în septembrie 2020, proiectul SlowHeat avea drept obiectiv anticiparea unei crize energetice.

''Ne-am pus întrebarea ce s-ar întâmpla dacă dintr-o dată, n-am mai avea gaz'', a explicat Denis de Grave, asistent de cercetare la Universitatea din Louvain.

''Iniţial, au spus că suntem nebuni'', mărturiseşte Grégoire Wallenborn, cercetător şi profesor la Universitatea liberă din Bruxelles, înfofolit cu o vestă grosă, căciulă şi mănuşi. În apartamentul său din Bruxelles, temperatura medie oscilează între 12 şi 14 grade Celsius.

Doi ani mai târziu, inflaţia şi războiul din Ucraina au dus la creşterea preţului la energie în Europa, iar proiectul SlowHeat beneficiază de un interes reînnoit.

Deşi facturile la gaz şi electricitate cresc în continuare, Geoffrey Van Moeseke plăteşte în medie doar 70 de euro pe lună pentru încălzire.

Pentru a-şi putea testa metodele, cercetătorii din cadrul SlowHeat au trebuit mai întâi să-şi convingă familiile.

''Am implementat proiectul treptat'', spune Geoffrey Van Moeseke. ''A fost mai dificil în prima iarnă decât în cea de-a doua, ceea ce demonstrează că există o formă de obişnuinţă şi de adaptare care se instalează de-a lungul timpului''.

Pentru fiul cel mic, Célestin, de 11 ani, îmbrăcat cu un pulover din lână şi cu pantaloni scurţi care îi lasă gambele la vedere, temperatura nu este o problemă: ''Prima iarnă a fost mai dificilă, eram obişnuiţi cu temperaturi mai ridicate, dar acum m-am obişnuit. Mi se pare cald aici'', a spus el zâmbind.

Au existat însă şi temeri. Teama de frig, teama că vecinii şi prietenii nu vor mai dori să vină în vizite, teama de conflicte în familie... ''La început, a trebuit să elimin fricile'', a recunoscut cercetătorul.

Unele obiceiuri sunt mai complicat de adoptat ca altele, cum ar fi dispozitivul de pedalat instalat sub birou, care permite mişcarea chiar şi atunci când stai la calculator.

Demersul suscită uneori reacţii puternice. ''Unii percep proiectul ca pe o întoarcere la sărăcie'', a spus cu regret Geoffrey Van Moeseke.

Cercetătorii recunosc că proiectul lor nu este o soluţie-miracol care se aplică tuturor, dar promovează necesitatea de a ne reconsidera obiceiurile, relaţia cu consumul şi cu energia.

''Obiectivul nu este în niciun caz de a le spune oamenilor: o să vă fie frig. Ideea este de a păstra un nivel de confort identic, dar cu câteva grade mai puţin'', a explicat Amélie Anciaux, sociolog în cadrul Universităţii din Louvain şi membră a proiectului SlowHeat.