21 decembrie 1989, ziua în care Ceauşescu a fost huiduit la ultimul său discurs. Primele momente ale Revoluţiei din Capitală
Se împlinesc 35 de ani de când s-a auzit prima dată "Jos Comunismul" la Bucureşti. Până la final de an, românii au văzut cu ochii lor cum se schimbă istoria. Cu vărsare de sânge, violenţă greu de imaginat, emoţii puternice şi speranţă. Rememorăm, în zilele următoare, câteva dintre cele mai importante momente care nu ar trebui uitate niciodată. Iar cei care nu le-au trăit, au datoria să ştie adevărul. Începem cu ziua de 21. Rămasă în istorie ca ziua în care dictatorul a rostit ultimul său discurs în balconul Comitetului Central şi, de neimaginat pentru acele vremuri, a fost huiduit.
De Redactia Observator la 21.12.2024, 21:15
E 21 decembrie, puţin trecut de ora 12. În balconul de la Comitetul Central, Nicolae Ceauşescu se adresează poporului, adunat cu forţa din fabrici şi uzine. Într-o încercare disperată de a calma spiritele şi de a opri Revoluţia care începuse de 4 zile la Timişoara. Ceauşescu e vizibil tulburat. Citeşte greoi şi ezitant textul de pe hârtie. Nu reuşeşte să vorbească decât fix 1 minut şi 16 secunde.
Începutul haosului în familia Ceauşescu
Dinspre piaţă se aud ţipete, camera de filmat începe să tremure, iar Emil Bobu îi şopteşte la ureche lui Ceauşescu: Vine Secu'!
Adica stai liniştit, Securitatea e pe poziţie şi va interveni. Camera se mută pe un colţ de clădire, iar în vacarmul general se mai aude vocea Elenei Ceauşescu. Emil Bobu insistă că vine Securitatea. Ceauşescu şi soţia încearcă disperaţi să liniştească oamenii.
Scena a durat mai bine de 3 minute, fără ca românii să mai vadă asta, atunci, şi la televizor. Transmisia televiziunii române a fost oprită. Iar când tovarăşul a revenit pe micul ecran alb negru. Pe chipurile celor din balcon se citea deja panica. Ceauşescu mai apucă să promită că va creşte alocaţia copiilor şi pensia. Apoi se retrage. Dinu Lazăr, fotoreporter, era acolo, în mulţime.
Primele momente ale Revoluţiei
"Îngrijorarea mea s-a amplificat în momentul în care am auzit în zona Kretulescu nu nişte împuşcături, dar nişte păcănituri care în mod normal nu aveau ce să caute. Şi lume care fugea în jos către blocul turn. În timp ce Nicolae Ceauşescu era încă în balcon. Apoi s-au auzit în difuzoarele care erau peste tot în piaţă nişte vuiete foarte asemnănătoare cu ultrasunetele. Erau nişte sunete care te făceau să te îngrozeşti. Şi aşa a început totul. Lumea a aruncat pancartele, steagurile", ne povesteşte Dinu Lazăr, fotograf.
Şi multimea n-a mai putut fi oprită. Revoluţia începea, aşa, şi la Bucureşti. Dinu Lazăr avea aparatul foto, ca de obicei, în geantă. Dar i-a fost teamă să îl scoată. Horia Bolboceanu, operator la Sahia, a simţit însă că e momentul să îşi ia camera şi să vină în piaţă. Ceva urma să se întâmple acolo, cu siguranţă.
Povestirile tulburătoare ale martorilor
"Băieţii în negru, în costume negre şi cu cravată erau la poartă şi nu aveam voie să ieşim cu nicio cameră din studio. Era simplu de ce. Pentru că pe strada toată lumea striga Jos Ceauşescu. Jos Dictatorul!", ne mărturiseşte Horia Bolboceanu, operator imagine.
Chiar si aşa a plecat pe stradă. Măcar să vadă cu ochii lui cum se schimbă istoria, dacă nu poate să şi filmeze asta. "Deja scutierii erau tot mai mulţi şi puternici pe strada Regală şi pe acolo încerca foarte multă lume să reajungă în Piaţa Palatului. Numai că nu se putea trece de scutişti. Strada era arhiplină. Şi toti erau cu scuturile în faţă. Şi taburile care veneau spre Piaţa Romană, mergând foarte tare şi lovind şi câteva persoane", mai spune Horia.
Se întâmpla ceea ce avea să rămână în istorie ca "baricada de la Inter". Un episod dramatic şi sângeros. Mărturii emoţionante, mâine, la Observator.
