Ana, o adolescentă de 16 ani, este înger păzitor pentru copii și medici, dar și voluntar în plină pandemie
La 14 ani, a devenit voluntar. La 16 ani, înger păzitor pentru copii şi medici, în plină pandemie. Este povestea unei eleve care s-a întors din Londra, unde studia, şi care acum e voluntar în România. Vrea să adune din donaţii un milion de euro, pentru echipamente medicale în secţiile de pediatrie.
De Mădălina Iacob la 19.05.2020, 21:35
- Ana Călina speră să strângă donații de un milion de euro pentru spitalele din România.
- Ana Călina a făcut deja primele donații pentru Spitalul Grigore Alexandrescu, din București.
"Mă numesc Ana Călina. M-am născut în România și am locuit aici 16 ani înainte de a decide să mă mut la Londra pentru ultimii mei doi ani de liceu".
Aşa începe povestea Anei. O inimă mare, făcută să ajute. Am întâlnit-o la Spitalul de copii Grigore Alexandrescu. Ea însăşi aproape un copil, însă cu o siguranţă de adult, organizează o echipă întreagă, descarcă echipamente medicale, împarte ajutoare şi speranţă. Toate i se datorează numai ei.
Ana Călina: Am făcut un site unde am vrut să strâng bani pentru echipamente de protecție și pentru teste. Am strâns 5 mii de euro. Am reușit să cumpăr multe echipamente de protecție, combinezoane și multe teste pentru corona.
La începutul pandemiei, Ana era în Marea Britanie, unul dintre statele grav afectate de coronavirus.
Ana Călina: Mulți dintre prietenii mei s-au îmbolnăvit. Și eu m-am îmbolnăvit, nu m-am testat, nu știu dacă am avut sau nu. Am avut o săptămână cu tuse, febră, probabil am avut și eu. Am stat în izolare trei săptămâni.
Pentru că în România cazurile de îmbolnăvire nu explodaseră încă, familia Anei a hotărât să vină acasă. Iar ea a hotărât că vrea să fie voluntară în pandemie. În numai două luni, a transformat o idee într-un proiect palpabil.
Este doar primul pas, pentru că visul Anei e mai mare: un milion de donaţii, două milioane de perechi de mănuşi, două milioane de măşti, 100 de mii de combinezoane, pentru medicii care salvează copii. Nu este imposibil, o spune un copil obişnuit să ajute.
Ana Călina: Am fost în spitale de orfani, le-am citit și am strâns bani ca să le cumpărăm echipamente pentru școală. Am fost implicată în multe organizații la școală. Am strâns bani pentru o familie din Afganistan care avea HIV.
Ana nu stă o clipă. Printre cursurile online de la King's College London - câte opt ore zilnic - se gândește mereu la un proiect nou.
Ana Călina: Am văzut de multe ori la știri, în perioada asta, că mulți nu au cum să continue cu școala pentru că nu au tehnologia necesară. Asta pe mine m-a șocat. Ne gândeam să strângem bani să cumpărăm ipaduri pentru copiii din Casa Salvați Copiii.
Școala e altfel pentru Ana de când s-a mutat în Anglia. A învățat să învețe, spune ea, abia în clasa a unsprezecea. Visează să vadă o schimbare și la școala românească.
Ana Călina: Ce ne lipsește aici în România? Cel mai diferit e faptul că au un mod de gândire foarte diferit. În Anglia e complet alta mentalitatea. Toată lumea e mult mai ambițioasă, nimeni nu se duce la școală ca să se ducă. Chiar vor sa învețe ceva!
România rămâne deocamdată în planuri doar pentru vacanțe.
