Bucăţi de istorie, ignorate de prezent. Cum s-a transformat Craiova, oraşul celor 1.000 de moşieri, într-un centru cultural al României

Imaginaţi-vă un loc în care o mie de oameni mari pun piatră peste piatră la temelia unui singur vis - să aibă un oraş ca o bijuterie. Aşa a fost cândva Craiova, urbea pe care Nicolae Iorga a alintat-o "oraşul celor o mie de milionari". Moşieri, negustori, bancheri sau oameni de cultură- boierii de altă dată au lăsat în urma lor monumente în faţa cărora rămâi mut. Aerul burghez al Craiovei poate fi respirat într-un tur ghidat. O experienţă inedită, atât pentru turişti cât şi pentru localnici.

• Nouă metodă de fraudă când facem cumpărături online. Cine e în spatele schemei cu magazine-fantomă

Calea Rahovei, actuala Ştefan cel Mare. Fosta stradă Solomon, denumită în prezent Principatele Unite. Strada Brâncuşi. Sunt toate în buricul târgului. Pe ele, craiovenii grăbesc zilnic pasul spre muncă. Azi, le luăm la pas, cu liniştea celui care se plimbă într-un weekend cu vreme frumoasă prin oraş: avem timp să descoperim comorile locului, iar ghidul abia aşteaptă să ne spună poveşti aproape neştiute. Deşi greu de imaginat, ceea ce astăzi e zona zero a oraşului, era cândva o mahala mizeră. Craiova şi-a schimbat radical înfăţişarea la finele secoluluui al 19-lea, început de secol 20 când pe aceste străzi au început s-apară casele boierilor de demult.

Inima Olteniei a început să bată şi pentru arhitectura fină

Oriunde te uiţi, casele nobilimii de altădată îşi etalează podoabele şi îţi dezvăluie gustul pentru frumos al celor care le-au clădit. Între ei Pera Opran, magistrat oltean pasionat de trecutul latin al românilor, despre care a făcut cercetări tocmai în peninsulă. Ajuns acolo şi-a făcut relaţii cu constructori şi proiectanţi de renume şi i-a convins pe italieni să îşi pună priceperea în slujba urbei pe care o iubea. Uşor-uşor, inima Olteniei a început să bată şi pentru arhitectura fină. De pe urma familiei Opran statul român a moştenit case boiereşti de o frumuseţe rară şi moşii valoroase. Bănia a avut şi ea câştig. În jurul boierului pasionat de artă, nobilimea vremii a coagulat şi a donat sume impresionante pentru ridicarea unor edificii monumentale şi a primului teatru din Craiova.

Din pragul unei case ce pare desprinsă dintr-un film de epocă, ne pofteşte înăuntru Constanţa Ungureanu. Locuieşte într-un monument ridicat la 1911 de boierul Ghizdăvescu, mare negustor al vremii sale. Familia ei a cumpărat-o de la urmaşii burghezului şi a făcut eforturi uriaşe pentru a o conserva. La interior, te simţi ca-ntr-un muzeu. "Sobele sunt originale. Le-am văzut la Viena. Le-am văzut în palatul de la Viena. Tocăria asta este în nişte săli", a declarat Constanţa Ungureanu, proprietarul casei Ghizdăvescu. Suntem pe strada Brâncuşi, nu întâmplător ea poartă numele marelui sculptor. La doi paşi de casa Ghizdăvescu găsim liceul de arte şi meserii unde s-a şcolit părintele sculpturii moderne. Şi aici găsim alte comori.

Mai găsim în şcoala de arte şi meserii o machetă a casei de la Hobiţa, lucrări ale celor care au învăţat alături de el şi opere în bronz sau pe pânză. Cu ochii în lacrimi, un fost maistru al şcolii, venit în tur alături de nepotul său, îşi regăsește printre exponate lucrări pe care le credea demult pierdute. "Am fost chiar entuziasmat pentru că eu, la liceu aici, nu am mai fost de 20 de ani. Eu am fost în acest liceu din 1961 până în 1987. Am venit aici la 19 ani", a declarat Walter Terşac - maistru instructor. "Mare bucurie a fost că am ajuns în partea aceasta a oraşului unde sunt multe case şi multe monumente istorice. În special unde suntem acum, la liceul Constantin Brâncuşi. Asta m-a marcat cel mai mult, vizita cu bunicul meu, care a fost maistru instructor şi care mă aducea de multe ori când eram mic", a declarat Robert Godeanu, nepotul maistrului.