Constantin Duma, fotograful care a imortalizat Revoluția de la Timișoara

Scânteia Revoluţiei a fost aprinsă în Timişoara de câţiva oameni. Printre ei, Constantin Duma. Avea 38 de ani şi a ieşit în faţa armatei "înarmat" cu un aparat foto. Imaginile suprinse de el atunci sunt acum file de istorie. 

• Vremea 6 - 19 mai 2024. Val de ploi, grindină și vijelii; de miercuri, se răcește în toată ţara. DETALII la Observator 17:00, la Antena 1
• "N-am văzut de când sunt așa ceva!" Potop cu grindină în Prahova. Mașini înghițite de ape și strat de gheață chiar și de 10 cm, la Vâlcănești

Scânteia Revoluţiei a fost aprinsă în Timişoara de câţiva oameni. Printre ei, Constantin Duma. Avea 38 de ani şi a ieşit în faţa armatei "înarmat" cu un aparat foto. Imaginile suprinse de el atunci sunt acum file de istorie. 

Ceva care începea la Timişoara şi care avea să schimbe întreaga Românie. O descătușare care lui Constantin Duma i-a rămas întipărită în minte, dar şi pe filmul aparatului de fotografiat.

Constanin Duma, fotograf - Aveam atunci 38 de ani! Eram fotograf la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş!

Era 16 decembrie 1989 când, în oraşul de pe Bega, începea să bată vântul libertăţii. Un protest. parcă din senin în faţa Consiliului Judeţean pornea ceea ce avea să se numească - Revoluţia.

Constanin Duma, fotograf - În 16 decembrie un grup de oameni au venit aici revoltaţi de faptul că Ceauşescu, prin sistemul lui îi apăsa ca şi persoane. S-a manifestat prin a sparge geamurile aici. Geamurile astea erau cam sparte cu pietre. Tramvaiele erau blocate aici în faţă era un teatru, nu zici de război, nici de luptă, dar de protest, aşa , declarat.

O revoluție de neînchipuit cu doar câteva zile înainte

Așa ceva era pe atunci de neconceput. Să te ridici împotriva unui regim care de decenii schingiuia vieți cât să încapă în tipare era nu doar periculos, era aproape imposibil.

Înconjurați de ochii vigilenți ai comunismului, românii drăzneau să se revolte doar în șoaptă. Totuși, șoaptele s-au transformat, peste noapte, în primele strigăte de libertate.

Tot mai mulţi oameni se adunau, pe această stradă, în faţa casei lui Laszlo Tokes. Deşi pastorul îi îndemna pe oameni să plece acasă, aceştia strigau cu îndârjire: noi nu plecăm şi libertate. Aceasta a fost scânteia care a aprins speranța schimbării în România.

Constanin Duma, fotograf - Lucrurile astea s-au dezvoltat plecând de la o stare de spirit pe care Timişoara spre deosebire de toate celelalalte zone din România o avea. Spiritul de libertate, credinţa că omul este îndreptăţit să aibă o viaţă demnă.

Credința în libertate, plătită cu sânge

Când primii români au strigat Libertate, Armata a scos armele.

Constanin Duma, fotograf - Unul din militari a îndreptat puşca către mine. Eu făceam aşa, elegant. Zic, dragă, armata nu îndreaptă arma către cetăţean. Eu sunt cetăţean. Armata este pentru a apăra graniţele ţării. Şi făceam cu arma sus şi soldatul, hop, înapoi. Tu n-ai cum să îndrepţi arma către mine!

În seara aceea, Constantin Duma a scăpat. Prietenii lui, în schimb, au fost arestați de miliție și bătuți crunt. El s-a întors în stradă și a doua zi. Cu aparatul de fotografiat bine ascuns sub geacă, a imortalizat istoria, cadru cu cadru. În Timişoara, începuse să se tragă.

Constanin Duma, fotograf - Când am fost la Bega Mică, acolo a fost război în toată regula. M-au prins între două grupuri şi am primit un pat de armă. Şi acum am o gâlmă aici! Am rămas acolo fără aer, n-am putut respira.

S-a ridicat şi a continuat să surprindă eliberarea în imagini. Retragerea lui din mijlocul protestelor a fost, într-un final, forţată cu arma la tâmplă de un ofiţer.

Constanin Duma, fotograf - Zice, dacă îţi dau drumul, tu ce faci acum? Zic, fug acasă! Şi i-a buletinul meu între două degete şi zice pe locuri, fii gata, start. Am luat buletinul şi dus am fost!

Pe 22 decembrie, Constantin Duma developa, acasă, în taină, primele fotografii ce ilustrau revoluţia prin obiectivul aparatului său. S-a sfătuit cu un profeesor apropiat lui şi a început să le distribuie atât în ţară, cât şi în străinătate. Revoluţia începută la Timişoara avea deja ecou în Capitală.