Cum sunt organizate funeraliile de stat pentru un monarh. Detalii din culisele ceremoniei de înmormântare a Regelui Mihai

Cât a fost monarhie, România a avut parte de o singura nuntă şi mai multe înmormântări. Însă istoria noastră recentă va păstra, cu siguranţă, şi în arhive, şi în memoria colectivă, înmormântarea Regelui Mihai, ca cea mai grandioasă ceremonie funerară petrecută vreodată la noi. Evenimentul organizat aşa cum se face la orice casă regală, a avut însă, pe alocuri, şi...  accente pur româneşti. 

• "N-am întâlnit aşa ceva". Aglomeraţie în vămi după minicavanţa de Paşte. Românii s-au întros acasă din Bulgaria, Grecia sau Turcia

5 decembrie 2017. Într-o zi de marţi, la ora 13:00, se stingea din viaţă, în Elveţia, ultimul monarh al României. Iar România avea în faţă o provocare unică - organizarea de funeralii regale. Planuri existau de câţiva ani, iar operaţiunea s-a declanşat imediat având trei actori principali: Casa Regală a României, Armata şi Televiziunea Naţională - singura care deţinea un proiect pentru o transmisiune în direct de asemenea anvergură - înmormantarea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, din 1965. 

Probleme pe parcursul organizării ceremoniei

Primul drum l-a făcut acasă, acolo unde s-a născut, la Castelul Peleş, cu o masină special sosită din Germania. Aceeaşi care l-a dus pe ultimul drum şi pe fostul cancelar Helmuth Khol. Noroc că nemţii, prevăzători, au trimis în România două maşini. La plecarea de la Peleş, când pe sicriu trebuia aşezată şi Coroana Regală, organizatorii au constatat că acestea nu încape în maşină. Aşa că s-a decis urgent - le folosim pe amândouă. Într-una sicriul, în cealaltă coroana. 

Începea astfel ultimul drum pe acest pămant al Regelui. Ca fost șef de stat şi Mareşal al Armatei, Mihai trebuia să fie aşezat pe un afet de tun. Asta e regula peste tot în lume. Doar că armata română nu mai are în dotare aşa ceva. Cu greu s-a găsit un afet la o unitate de Vânători de Munte din Braşov. Şi în timp record a fost reparat, revopsit si reconditionat. 

Planul de pe hartie prevedea apoi că drumul spre Curtea de Argeş trebuie făcut cu trenul regal. Tren care, conform documentelor de arhivă, ar fi avut şi vagon funerar. Dar nimeni nu ştia pe el. L-au găsit ruginit şi prafuit la atelierele Griviţa iar cu o zi înainte de înmormântare a fost pregătit de ultimul drum. Şi al vagonului, şi al Regelui. 

Sunt detalii ce greu vor fi uitate de cei care au stat în spatele acestui eveniment unic pentru ţara noastră. Pentru noi, ceilalţi, va rămâne, probabil, momentul istoric trăit cu nodul în gât dar şi revelaţia că doar adevăraţii lideri pot ţine un popor unit chiar şi după ce nu mai sunt în viaţă.