Luptă crâncenă a medicilor din prima linie cu coronavirusul: "Simţi că ţi se face negru în faţa ochilor" (Video)

Ne-am întors de unde am plecat. Situaţia din spitale este la fel de gravă ca în timpul stării de urgenţă, iar medicii sunt la capătul puterilor. În căldură infernală, pentru că nu au voie să pornească aerul condiţionat, poartă combinezoane, măşti care le lasă urme adânci pe chipuri, trei rânduri de mănuşi şi cizme de cauciuc. După recordul de ieri al infectărilor cu noul coronavirus, astăzi, numărul celor diagnosticaţi este mai mic, 592, dar sistemul medical începe să-şi arate limitele.

• Incendiu violent lângă Mănăstirea Voroneț din Suceava cu câteva ore înainte de Paşte. Există riscul de propagare

• Medicii care au grijă de pacienții infectați cu noul coronavirus duc o luptă titanică.
• Medicii speră ca oamenii să înțeleagă că cel mai important lucru este reducerea numărului de infectări noi.

Se spune că speranţa moare ultima. Dar la terapie intensivă sunt puţine motive de speranţă. Secţii întregi sunt copleşite de numărul bolnavilor intubaţi şi ventilaţi mecanic. Din când în când se eliberează câte un pat: când un pacient moare ori când starea lui se ameliorează şi e transferat în altă secţie. Medicii şi asistenţii luptă pe viaţă şi pe moarte pentru fiecare bolnav. 

Laura Zarafin, medic ATI Spitalul Colentina: În costumul acela cu mască ffp 2 sau ffp 3 dacă intubăm şi cu vizieră este ceva cumplit. Şi cizme de cauciuc, da, obligatoriu. Este ceva absolut cumplit. Adică la un moment dat îţi vine să leşini. Au mai fost fete care au leşinat.

Atâta apă curge din cizmele de cauciuc ale unui medic care îşi încheie tura. E de fapt transpiraţie pentru că în secţiile covid aerul condiţionat nu e pornit. Ar exista pericolul să răspândească virusul.

La Timişoara, medicii şi asistentele au atârnat cearşafuri la geam ca să nu mai intre atâta căldură. 

Virgil Musta, șef de secție Boli Infecțioase II la Spitalul de Boli Infecțioase din Timișoara: Trebuiesc doar filtre speciale și nu avem astfel de instalații cu filtre speciale. În general spitalele noastre nu sunt foarte bogate, își cheltuie mare parte din banii pe care îi primesc pe investigații, medicamente și salarii. Nu-și pot permite și astfel de costuri. 

Iar la Braşov, medicii au ajuns să lucreze în ture pentru a rezista: "Suntem toți deshidratați, suntem supraîncălziți. E cald, trebuie să bem multe lichide, este o problemă mersul la toaletă".

Aşa arată Romina Sima, după ce îşi dă jos masca. E singura poză în care i se vede chipul brăzdat după ce a purtat echipament două ore. Apoi nu şi-a mai fotografiat faţa. Imaginile ar fi fost prea dureroase. 

Romina Sima, medic ginecolog Maternitatea Bucur: Te ia cu ameţeală, transpiri foarte mult. Poate să ţi se facă rău, să leşini. Simţi că ţi se face negru în faţa ochilor şi nu mai poţi să te coordonezi.

Romina e ginecolog şi în timpul pandemiei a ajutat femeile gravide infectate cu noul coronavirus să nască. În tot acest timp, a fost martoră la cele mai dureroase momente pe care le-ar putea trăi o femeie: imediat după ce a dat viaţă, bebeluşul a fost preluat de medici şi testat. Înainte ca mama lui să aibă voie să îl atingă. Când iese din zona roşie, trage adânc aer în piept şi încearcă să îşi revină. 

Romina Sima, medic ginecolog Maternitatea Bucur: Efectiv eşti foarte, foarte obosit, eşti extenuat. Da. E ca după un efort fizic intens, ca şi cum ai fi alergat un stadion, două.

Ştefan Lazăr conduce una dintre secţiile de covid de la Spitalul Victor Babeş din Bucureşti. Acum patru luni şi jumătate viaţa i s-a schimbat complet. 

Ștefan Lazăr, medic: La început eram noi, cei din linia întâi. Iar acum parcă am fi nişte luptători undeva în Afganistan şi toată lumea se uită aşa de la distanţă la noi, deşi boala asta e printre noi şi e mai acută decât a fost în urmă cu ceva luni. Nu avem nevoie de aprecieri din astea exagerate, dar am aprecia dacă numărul de infectări ar scădea şi am putea să trăim şi noi mai normal. E greu, am obosit, dar trebuie să mergem înainte.

Din februarie, lupta lor nu s-a oprit, pentru că nu are cine să-i înlocuiască. Au salvat până acum peste 21 de mii de bolnavi. Pe alte câteva mii îi ajută acum să lupte cu boala. Cu un preţ enorm însă. 

Ștefan Lazăr, medic: Cu familia mă văd, dar aşa, mai la distanţă. Am luat decizia de a sta separat cel puţin până dă fiica mea la facultate pentru a nu-i crea o problemă în plus. Ne întâlnim pe stradă, ne plimbăm, cu mască, asta e. Nu ne-am îmbrățișat.

Ei ne-au ajutat fraţii, părinţii şi bunicii în cele mai grele momente în lupta cu un virus necunoscut. Stă în puterea noastră să le facem bătălia mai uşoară.