"Era o perioadă pe care o aşteptam aşa cum o aşteaptă toţi copiii". Simona Gherghe, amintiri din copilărie

A fost odată un Crăciun în care magia se făcea un pic mai greu. Carnea pentru sarmale se obţinea cu mari intervenţii, portocalele erau un lux iar jucăriile din sacul Moşului, un eveniment în sine. Dar copiii nu simţeau asta. Pentru ei, Crăciunul era bucurie, aromă de mâncare bună şi poezii spuse pe furiş, după o perdea. Urmăriţi o poveste emoţionantă, în Ajun de Crăciun. Şi descoperiţi acum si vedeta din spatele fotografiilor alb negru. 

• Corespondenţă Observator din SUA. Taxele vamale de 10% au început să fie colectate. Cum se simte peste Ocean cutremurul financiar

Simona Gherghe: Când miroase a cozonac şi se aud colindătorii e seara de Ajun şi atunci noi facem bradul. Şi cred că mirosea şi a sarmale că se chinuiau să facă rost de carne şi de tot soiul de ingrediente pentru masa de Crăciun. Şi la un moment dat când toată lumea se liniştea, apărea Moş Crăciun. Şi asta era ceva extraordinar. Îmi amintesc că ma scundeam după perdea, îmi era foarte frică de Moşul. 

Şi aoleo, mă chinuiau ai mei, hai, spune poezia, cântecul, pe care, evident, le ştiam foarte bine că le repetam tocmai pentru venirea lui Moş Crăciun, le spuneam acolo, de după perdea, ascunsă, şi cred că nici nu îndrăzneam să ridic ochii să îl văd aşa de la genunchi în sus. Mi-a adus într-un an, Doamne, în anul acela nu ştiu ce s-a întâmplat dar Moş Crăciun a fost mai darnic ca niciodată, mi-a adus uite aşa un sac mare cu jocuri, cu jucării, ceva de neimaginat pentru perioadă în care trăiam atunci, cam aşa era, cu multă, multă, multă emoţie. Era o perioada pe care o aşteptăm aşa cum o aşteaptă toti copiii.