Misterul avionului TAROM care s-a prăbuşit pe 28 decembrie 1989. La bord se aflau dovezi cheie despre Revoluţie

Când România toață se pregătea de primul Revelion liber, Revoluția încă făcea victime. Chiar dacă noi aveam să aflam despre asta mulți ani mai târziu. E vorba despre un incident încă învăluit în mister. Pentru că nu a existat niciodată vreun raport oficial care să spună clar că avionul Tarom care s-a prăbușit într-o pădure de lângă Dâmbovița a fost doborât intenționat. La bord erau 6 membri ai echipajului și un singur pasager - un jurnalist străin care ducea într-o geanta aproape toate fotografiile și filmările făcute de colegii lui, la Revoluția din România. Se pare, imagini care ar fi spus adevărul despre ce s-a întâmplat în acel decembrie 89. Urmează un reportaj turburător.

• Nouă metodă de fraudă când facem cumpărături online. Cine e în spatele schemei cu magazine-fantomă

Era 28 decembrie 1989. România abia începea să respire aerul libertăţii. Din 22 niciun avion nu mai decolase şi nu mai aterizase la Otopeni. Din motive de securitate. Până în acea dimineaţă de 28. 

"Pe considerenţe umanitare s-a comandat o cursă pentru Belgrad de unde să se aducă sânge şi plasmă pentru răniţii din Revoluţie. Din cate ştiu Iliescu a comandat acel zbor, dar din considerente umanitare", a declarat Marian Covache, fost pilot. 

Toţi şi-ar fi dorit să urce la bord. Era o cursă pentru care, la acea vreme, piloţii primeau 3 dolari şi 60 de cenţi. 

"Copilotul Jurcovan a dat cu banul. cu Lica Jercaianu. A cazut Jurcovan", a declarat Florentin Georgescu, fost pilot. 

Misterul avionului TAROM care s-a prăbuşit pe 28 decembrie 1989

Aeronava AN 24 era pregătită pe pistă. La fel şi echipajul, format din 6 membri. În ultima clipă află toţi, cu surprindere, că la bord va urca şi un pasager. Unul singur. 

"Am discutat cu fetele de la îmbarcare care mi-au spus că pasagerii au fost îndepărtaţi de la cursă, cursa nu se executa şi totuşi un singur pasager a fost îmbarcat. A fost lăsat să se urce", a declarat un martor.

Era vorba despre jurnalistul britanic Jan Perry, fotoreporter la Sunday Times. Sosise în Bucureşti chiar în ziua în care Ceauşescu susţinea ultimul lui discurs în balconul de la Comitetul Central. Cu o zi înainte de Crăciun fostul lui şef îşi aduce aminte că au vorbit la telefon. 

"I-am spus, uite, ai făcut o treabă excelentă, chiar ar trebui să te întorci acasă. Mi-a spus că urmează să fie îngropat un soldat tânăr a doua zi şi ar vrea să mai rămână", a declarat Aidan Sullivan.

A rămas şi chiar a trimis prin fax fotografia ca să fie publicată în ziar. Apoi, în acea seară, la hotelul Intercontinental, unde locuiau toţi jurnaliştii străini, Jan a venit cu o veste bună. 

"Mi-a spus e un avion care va pleca mâine. I-am spus, e imposibil, nu zboară nimic. Să transmitem imagini nu era o opţiune iar cineva care să poată pleca cu tot cu rolele de film era o veste uimitoare. Şi i-am spus, nu mai spune nimănui despre asta. Aşa ca i-am anunţat doar pe câţiva dintre colegii britanici să vină la noi în cameră. Îmi aduc aminte un grup mic, 5 sau 6, care au venit în camera de hotel, am băut o sticlă de whiskey şi am pus toate rolele noastre cu filme într-o cutie şi Ian urma să le ducă cu el în avionul despre care auzise. Au am tot zis că e doar un zvon şi ne aşteptam ca el să se întoarcă", a declarat Tom Stoddart. 

Cursa de Belgrad s-a dovedit însă una reala. Iar Jan s-a considerat, probabil, un om norocos. Urma să ajungă la Belgrad în aproximativ o oră şi de acolo, cu o altă cursă, direct acasă, la Londra. 

La ora 11 si 6 minute avionul decolează. Dar după numai 55 de kilometri, în zona unei păduri din judeţul Dâmboviţa, aeronava dispare de pe radare. 

La bord se aflau dovezi cheie despre Revoluţie

"Vuietul a fost foarte strident şi o buşitură aşa, nedefinită. Venea din partea dreaptă dinspre casă un avion la care se vedea cum iese din spate un fum de culoare închisă şi am avut impresia că coboară pe casă aşa de jos circula", a declarat Victor Popescu, localnic.

"La aprox 30, 40 de min după ce avionul a decolat am fost chemat la directorul tehnic care m-a informat că avionul a dispărut de pe ecranele radar şi că probabil s-a prăbuşit", a declarat Traian Br[tescu, membru comisia de anchetă. 

La doi pasi de locul prin care trecea, absolut întâmplator, un pădurar. 

"Toți salcâmii ăștia care se văd aici erau retezați, toate vârfurile, până la vre 3,4 sute de m și erau numai picioare, mate, ficați", a declarat Marin Tudose, localnic. 

Șocat de imagine, pădurarul a mai putut să vadă doar un elicopter care a survolat imediat zona și apoi, în foarte scurt timp, au apărut echipele de anchetatori. Până la lăsarea serii locul era deja securizat iar toate probele ridicate din pădure. Rudele celor morți în catastrofa au aflat abia atunci de tragedie. 

"Am primit un apel de la Reuters - a avut loc o catastrofă aviatică şi credem că Jan era la bord. Am plecat la birou şi era confirmat că era în avion", a declarat Aidan Sullivan. 

A doua zi Aidan Sullivan a plecat în România să îşi aducă prietenul acasă. Câteva luni mai tarziu, autorităţile de la noi i-au trimis şi o posibilă cauză a accidentului. 

"Versiunea oficială a fost că vremea a fost de vină pentru catastrofă. Dar întotdeauna în mintea mea am fost mereu convins că nu asta e adevărul", a mai spus Aidan Sullivan.

La fel erau convinse şi rudele membrilor echipajului. Însă insistenţele lor, în încercarea de a afla adevărul, s-au lovit de un zid de tăcere şi de indiferenţă. După care au început ameninţările. 

"Să îmi ţin gura că s-ar putea să vină şi rândul meu. Au fost membri ai unor familii care au fost bătute tocmai pentru a nu mai continua aceste investigaţii", spune o rudă victimă.

Abia în ianuarie 2006 rudele au primit de la Parchet un prim raport oficial din care reiese că tragedia s-a produs datorită depunerii de gheaţă pe aeronavă. Dar la nici 3 luni, aceeași instituție, dar alt procuror, revine asupra deciziei și schimbă total concluzia - aeronava a fost lovită de un proiectil tras de autori neidentificați până în prezent. 

"Au tras cu o rachetă de la unitatea militară de la Boteni. În dosar există proces verbal de cercetare la faţa locului făcut de o dnă procuror de la Titu. Aia a fost foarte corectă. Şi femeia aia a identificat pe corpul avionului urmele de proiectil. Le-a fotografiat. În dosarul ăsta s-au dat decizii care nu s-au bazat pe probele de la dosar", a declarat Dan Voinea, procuror. 

"Eu zic că a fost crimă acolo. Da, nu se poate. Cum să lovească ceva ce nu se știe. A fost doborât avionul. Cu ce, nu știm. Dar ceva a lovit ampenajul care este vital. Nu se mai poate pilota", Florentin Georgescu, fost pilot.

Şi nimeni nu a fost tras vreodată la răspundere pentru asta. 

"Am ajuns să mă resemnez pentru că adevărul e la ei şi cred că nici nu o să-l spună vreodată", a declarat o rudă.

"Nimeni nu a răspuns pentru faptele care s-au întâmplat fie şi din greşeală atunci, o greşeală poate fi iertată dar să nu rămână nepedepsită", a declarat Marian Covache, fost pilot.

Adevărul pare să fi rămas pentru totdeauna îngropat în locul în care s-a prăbușit pe 28 decembrie aeronava Tarom cu 7 oameni la bord. Numele lor sunt scrise pe o cruce. Și în memoria celor care i-au cunoscut și nu îi vor uita niciodată. Din 1990, la Londra, exista o fundație care îi poarta numele lui Jan Perry și care sprijină fotografii talentați. 

"În fiecare an facem o mare petrecere în care anunțam numele câștigătorului și întotdeauna ridicam un pahar și pentru Jan. Stiu că ne privește și zâmbește. Iar pentru mine cel mai important să îi fie pomenit numele iar oamenii vin și mă întreabă - cum era el? Iar pentru mine asta e cea mai bună ocazie să îl readuc la viaţă", a declarat Aidan Sullivan.

El și cei 6 membri ai echipajului sunt victimele unui război care nu era al lor. Și pentru care, nu se știe de ce, ei au plătit cu viață.